bipartiție sf [At: DEX2 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr bipartition, lat bipartitio] (Bot) Diviziune în două părți.

BIPARTÍȚIE, bipartiții, s. f. (Bot.) Diviziune în două părți. Bipartiție a celulelor. – Din fr. bipartition, lat. bipartitio.

BIPARTÍȚIE, bipartiții, s. f. (Bot.) Diviziune în două părți. Bipartiție a celulelor. – Din fr. bipartition, lat. bipartitio.

BIPARTÍȚIE s. f. Diviziunea unei celule în două celule noi. – Pronunțat: -ți-e.

BIPARTÍȚIE s. f. Diviziune a unei celule în două celule noi. – Fr. bipartition (lat. lit. bipartitio, -onis).

bipartíție (-ți-e) s. f., art. bipartíția (-ți-a), g.-d. art. bipartíției; pl. bipartíții, art. bipartíțiile (-ți-i-)

bipartíție s. f. → partiție

BIPARTÍȚIE s.f. Diviziune în două părți a unei celule, a unui nucleu. [Gen. -iei. / cf. fr. bipartition, lat. bipartitio].

BIPARTÍȚIE s. f. diviziune în două părți. (< fr. bipartition)