bipătrat definitie

8 definiții pentru bipătrat

bipătrát, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: bi- +pătrat după fr bicarré] (D. ecuații algebrice) Care conține necunoscuta în doi termeni, din care unul are un exponent de două ori mai mare decât exponentul celuilalt.
BIPĂTRÁT, -Ă, bipătrați, -te, adj. (Despre etuații algebrice) Care conține necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decît exponentul celuilalt.
BIPĂTRÁT, -Ă, bipătrați, -te, adj. (Despre ecuații algebrice) Care conține necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decât exponentul celuilalt. – Din bi- + pătrat (după fr. bicarré).
bipătrát (-pă-trat) adj. m., pl. bipătráți; f. bipătrátă, pl. bipătráte
bipătrát adj. → pătrat
BIPĂTRÁT, -Ă adj. (Despre ecuații algebrice) Care conține necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decât exponentul celuilalt. [< bi- + pătrat, după fr. bicarré].
BIPĂTRÁT, -Ă adj. (despre ecuații algebrice) care conține necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decât al celuilalt. (după fr. bicarré)
*bipătrát, -ă adj. (bi- și pătrat). Alg. Ridicat la pătratu pătratuluĭ, la a patra putere. Ecŭațiune bipătratică, care are cel puțin un termin cu o necunoscută la a patra putere. – Și bipa-.

bipătrat dex

Intrare: bipătrat
bipătrat adjectiv