biotít sn [At: LTR / P: bi-o- / Pl: ~e / E: fr biotite] Mică neagră, brună sau verde.

BIOTÍT, biotite, s. n. Mică de culoare neagră, brună sau verde. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biotite.

BIOTÍT s. n. Mică de culoare neagră, brună sau verde. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biotite.

BIOTÍT s. n. Varietate de mică de culoare neagră. [Pr.: bi-o-] – Fr. biotite.

biotít (bi-o-) s. n., pl. biotíte

biotít s. n. (sil. bi-o-), pl. biotíte

BIOTÍT s.n. Varietate de mică, de culoare verde, brună sau neagră. [Pl. -te. / < fr. biotite].

BIOTÍT s. n. varietate de mică, neagră, verde sau brună. (< fr. biotite)

BIOTÍT (< fr. {i}) s. n. Mică feromagneziană, de culoare brun-verzuie pînă la neagră, cu luciu sticlos sau sidefos semimetalic și aspect de mase compacte foioase-solzoase. Se formează în filoanele pegmatitice și reprezintă un constituient important al celor mai multe roci magnetice acide și intermediare. Este utilizat ca material sclipitor la fabricarea mortarului.