Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru biotit

biotít sn [At: LTR / P: bi-o- / Pl: ~e / E: fr biotite] Mică neagră, brună sau verde.
BIOTÍT, biotite, s. n. Mică de culoare neagră, brună sau verde. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biotite.
BIOTÍT s. n. Mică de culoare neagră, brună sau verde. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biotite.
BIOTÍT s. n. Varietate de mică de culoare neagră. [Pr.: bi-o-] – Fr. biotite.
biotít (bi-o-) s. n., pl. biotíte
biotít s. n. (sil. bi-o-), pl. biotíte
BIOTÍT s.n. Varietate de mică, de culoare verde, brună sau neagră. [Pl. -te. / < fr. biotite].
BIOTÍT s. n. varietate de mică, neagră, verde sau brună. (< fr. biotite)
BIOTÍT (< fr. {i}) s. n. Mică feromagneziană, de culoare brun-verzuie pînă la neagră, cu luciu sticlos sau sidefos semimetalic și aspect de mase compacte foioase-solzoase. Se formează în filoanele pegmatitice și reprezintă un constituient important al celor mai multe roci magnetice acide și intermediare. Este utilizat ca material sclipitor la fabricarea mortarului.

biotit definitie

biotit dex

Intrare: biotit
biotit substantiv neutru
  • silabisire: bi-o-