Dicționare ale limbii române

2 intrări

10 definiții pentru biotică

biótic, ~ă [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: ~ici, -ice / E: fr biotique] 1 a De viață. 2 a Care aparține vieții. 3 a Referitor la viață. 4 sf Disciplină biologică ce studiază aspecte calitative ale organismelor.
BIÓTIC, -Ă, biotici, -ce, adj. Referitor la viață, de viață. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biotique.
BIÓTIC, -Ă, biotici, -ce, adj. Referitor la viață, de viață. [Pr.: bi-o] – Din fr. biotique.
biótic (bi-o-) adj. m., pl. biótici; f. biótică, pl. biótice
biótic adj. m. (sil. bi-o-), pl. biótici; f. sg. biótică, pl. biótice
Biotic ≠ abiotic
BIÓTIC, -Ă adj. În legătură cu viața, de viață. // (În forma -biotic) element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) viață”, „biologic” [cf. fr. biotique, germ. biotisch].
BIÓTICĂ s.f. Disciplină biologică având ca obiect studiul diferitelor aspecte calitative ale organismelor. [< fr. biotique, cf. gr. biotikos – care aparține vieții].
BIÓTIC1, -Ă I. adj. 1. referitor la activitatea vitală. 2. produs prin activitatea organismelor vii. II. s. f. ramură a biologiei, studiul diferitelor aspecte calitative ale organismelor. (< fr. biotique)
BIÓTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de viață; propriu vieții. [Sil. bi-o-] /<fr. biotique

biotică definitie

biotică dex

Intrare: biotic (adj.)
biotic adj. adjectiv
  • silabisire: bi-o-
Intrare: biotică
biotică