biotéhnic, ~ă [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: ~ici, -ice / E: eg biotechnics] 1 sf Bionică (1). 2 a De bionică (1). 3 a Care aparține bionicii (1). 4 a Referitor la bionică (1).

BIOTÉHNIC, -Ă, biotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Bionică. 2. Adj. De biotehnică (1). [Pr.: bi-o-] – Din engl. biotechnics.

BIOTÉHNIC, -Ă, biotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Bionică. 2. Adj. De biotehnică (1). [Pr.: bi-o-] – Din engl. biotechnics.

biotéhnic adj. (sil. bi-o-) → tehnic

BIOTÉHNICĂ s. (BIOL.) bionică.

BIOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la biotehnică. II. s. f. bionică. (< engl. biotechnics)

biotéhnică s. f. Domeniu interdisciplinar care se ocupă cu tehnicile aplicate în creșterea/cultivarea bioorganismelor ◊ „Dacă astăzi în biotehnică se vorbește despre mari producții de grâu la hectar obținute prin inginerie genetică, de ce n-am aplica aceste tehnici moderne și la plantele medicinale, în special în ce privește conținutul lor în substanțe active?” R.l. 12 V 83 p. 5. ◊ „[...] își extinde utilizările într-un nou domeniu: biotehnica [...] Prin aceste metode un biotehnician poate «prelucra» circa 1000 de celule pe oră [...]” R.l. 5 VII 84 p. 8 (din engl. biotechnics; DEX-S)