Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru biomatematică

biomatemátic, ~ă [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: ~ici, -ice / E: fr biomathématique, eg biomathematics] 1 sf Domeniu interdisciplinar fundamentat pe principii teoretice și metodologice din biologie (1) și matematică. 2 a De biomatematică (1). 3 a Care aparține biomatematicii (1). 4 a Referitor la biomatematică (1).
BIOMATEMÁTIC, -Ă, biomatematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar fundamentat pe transferul de principii teoretice și metodologice între biologie și matematică. 2. Adj. De biomatematică (1). [Pr.: bi-o-] – Din fr. biomathématique, engl. biomathematics.
BIOMATEMÁTIC, -Ă, biomatematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar fundamentat pe transferul de principii teoretice și metodologice între biologie și matematică. 2. Adj. De biomatematică (1). [Pr.: bi-o-] – Din fr. biomathématique, engl. biomathematics.
biomatemátic adj. (sil. bi-o-) → matematic
BIOMATEMATICĂ s.f. Disciplină științifică bazată pe aplicarea matematicii în biologie. [Cf. fr. biomathématique].
BIOMATEMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la biomatematică. II. s. f. domeniu bazat pe aplicarea principiilor matematicii în biologie. (< fr. biomathématique, engl. biomatematics)
biomatemátică s. f. ◊ „Biomatematica – tânără știință de contact născută din asocierea biologiei cu matematica – cunoaște de pe acum o serie de realizări interesante.” Cont. 18 III 66 p. 8. ◊ „Dr. T.P., cercetător la Institutul de statistică matematică, a plecat în Anglia unde va urma, timp de 6 luni, un program de specializare în domeniul biomatematicii.I.B. 22 I 72 p. 3; v. și interdisciplinaritate (din fr. biomathématique; Th. Hristea în R.lit. 11 XI 76 p. 9; DM; DN3)

biomatematică definitie

biomatematică dex

Intrare: biomatematic
biomatematic adjectiv
  • silabisire: bi-o-
Intrare: biomatematică
biomatematică