biomásă sf [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: ~se / E: eg biomass, fr biomasse] Masa de substanță organică dintr-o unitate de spațiu și timp.

BIOMÁSĂ s. f. Masa totală a micro- și macroorganismelor vegetale și animale, care trăiesc pe o anumită unitate de suprafață sau într-un anumit volum de aer ori de apă. [Pr.: bi-o-] – Din engl. biomass, fr. biomasse.

BIOMÁSĂ, biomase, s. f. Masă de substanță organică raportată la o anumită unitate de suprafață și de timp. [Pr.: bi-o-] – Din engl. biomass, fr. biomasse.

biomásă (bi-o-) s. f., g.-d. art. biomásei

biomásă s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biomásei

BIOMÁSĂ s.f. Totalitatea viețuitoarelor (animale și vegetale) ale unei regiuni. [< fr. biomasse, cf. gr. bios – viață, massein – a strânge].

BIOMÁSĂ s. f. 1. densitatea viețuitoarelor pe unitatea de masă sau de volum. 2. materie biologică. (< fr. biomasse, engl. biomass)

BIOMÁSĂ f. Densitate a organismelor vii pe o unitate de masă. /<fr. biomasse

biomásă s. f. ♦ 1. Cantitatea de materie vie pe unitatea de suprafață ◊ „În procesul de obținere a albuminei rolul principal îl are bacteria denumită Methylomonas Clara, care se hrănește cu metilalcool, un produs al țițeiului. «Bine hrănită», bacteria crește și se înmulțește foarte repede, astfel că, în decurs de câteva ore, ea își dublează biomasa, odată la 2 sau 3 zile putând fi recoltată.” Sc. 12 V 78 p. 6. ♦ 2. Materie biologică ◊ „Gaz metan din biomasă.” R.l. 2 IV 79 p. 3; v. și Sc. 13 III 81 p. 5 (din fr. biomasse, engl. biomass; DMC 1978; DM, LGG; DN3 – alt sens, DEX-S)