Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru biologie

bio- [At: DA / P: bi-o / E: fr bio-] Element de compunere a substantivelor ╚Öi adjectivelor cu sensul: ÔÇ×(Referitor la) via╚Ť─âÔÇŁ.
biolog├şe sf [At: PARHON, B. 8 / P: bi-o- / Pl: ~ii / E: fr biologie] 1 ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â via╚Ťa organismelor vii. 2 (├Äs) ~ molecular─â Ramur─â a biologiei (1) care studiaz─â moleculele ce alc─âtuiesc organismele celulare.
BIOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â manifest─ârile vie╚Ťii din punct de vedere anatomic, fiziologic, zoologic etc. ÔÖŽ ╚śtiin╚Ťa organismelor vii, animale ╚Öi vegetale. [Pr.: bi-o-] ÔÇô Din fr. biologie.
BIOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â manifest─ârile vie╚Ťii din punct de vedere anatomic, fiziologic, zoologic etc. ÔÖŽ ╚śtiin╚Ťa organismelor vii, animale ╚Öi vegetale. [Pr.: bi-o-] ÔÇô Din fr. biologie.
BIOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care are ca obiect via╚Ťa ╚Öi legile ei de dezvoltare; studiul organismelor vii, al materiei organizate. Biologia v├«rstelor este unul din subiectele de lucru ale Institutului de endocrinologie. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 8/3. ÔŚŐ Biologie miciurinist─â v. miciurinist.
BIOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care are ca obiect via╚Ťa ╚Öi legile ei; studiul organismelor vii, al materiei organizate. [Pr.: bi-o-] ÔÇô Fr. biologie (<gr.).
biolog├şe (bi-o-) s. f., art. biolog├şa, g.-d. biolog├şi, art. biolog├şei
biolog├şe s. f. (sil. bi-o-), art. biolog├şa, g.-d. biolog├şi, art. biolog├şei
BIOLOG├ŹE s.f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â organismele vii ╚Öi diferitele aspecte ale vie╚Ťii. [Gen. -iei. / < fr. biologie, cf. gr. bios ÔÇô via╚Ť─â, logos ÔÇô studiu].
BIOLOG├ŹE s. f. ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â materia vie sub toate aspectele ei. (< fr. biologie)
BIOLOG├ŹE f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul naturii vii ╚Öi al legilor de dezvoltare a vie╚Ťii organice. [Art. biologia; G.-D. biologiei; Sil. -gi-e] /<fr. biologie
biologie f. ╚Ötiin╚Ťa care studiaz─â principiul vie╚Ťii, legile organiza╚Ťiunii.
*biolog├şe f. (vgr. bios, via╚Ť─â, ╚Öi -logie). ╚śtiin╚Ťa vie╚Ťi─ş corpurilor organizate (zoologia, anatomia, embriologia, paleontologia, fiziologia ╚Ö.a.).
geograf├şe-biolog├şe s. f. Dubl─â specializare, ├«n geografie ╚Öi biologie ÔŚŐ ÔÇ×Toate sunt construite ├«n atelierul ╚Öcolii de c─âtre elevi ╚Öi mai╚Ötri, sub ├«ndrumarea profesorului de geografie-biologie S. V. Z. Rezultatele ob╚Ťinute de micii cercet─âtori ai cercului de geografie-meteorologie n-au ├«nt├órziat s─â dep─â╚Öeasc─â grani╚Ťele ╚Öcolii.ÔÇŁ Sc. 2 X 73 p. 4 (din geografie + biologie)
BIOLOG├ŹE (< fr. {i}; {s} bio + gr. logos ÔÇ×studiuÔÇŁ) s. f. 1. ╚śtiin╚Ť─â al c─ârui obiect de studiu ├«l constituie materia vie sub toate aspectele ei, originea, dezvoltarea, variabilitatea formelor de via╚Ť─â (plante ╚Öi animale) ╚Öi legile care le guverneaz─â. Primele ├«ncerc─âri de sistematizare a cuno╚Ötin╚Ťelor biologice dateaz─â ├«nc─â din antic. (Aristotel, Teofrast), dar aria de investigare ╚Öi metodele de lucru se confundau cu cele ale botanicii, anatomiei sau chiar medicinii. Dup─â descoperirea microscopului (A. von Leeuwenhoek, c. 1675) b. tinde s─â se individualizeze, ├«n timpul Rena╚Öterii ╚Öi ├«n secolele urm─âtoare diferen╚Ťiindu-se pe ramuri. Termenul de b. a fost creat ╚Öi introdus ├«n ╚Ötiin╚Ť─â ├«n 1802 (Lamarck, Treviranus). ╚śtiin╚Ťele componente s-au diferen╚Ťiat ├«n func╚Ťie de obiectul de studiu: botanica, zoologia, anatomia, histologia, citologia, fiziologia, embriologia, microbiologia, ecologia, genetica, etologia ╚Ö.a. ├Än sec. 20 b. ├«╚Öi l─ârge╚Öte aria prin apari╚Ťia ╚Ötiin╚Ťelor de grani╚Ť─â: bioacustica, biocenologia, biochimia, bioclimatologia, biodinamica, bioenergetica, biofizica, biogeochimia, biogeografia, bioingineria, biomatematica, biometeorologia, biosociologia, biostratigrafia ╚Ö.a. Ca personalit─â╚Ťi ale b. mondiale s-au remarcat: W. Bateson, K.E. von Baer, R. Brown, G.L.L. de Buffon, A.P. de Candolle, G. Cuvier, J.H. Fabre, E. Geoffroy Saint-Hilaire, E. Haeckel, J.B. Lamarck, C. Linn├ę, G.J. Mendel, R. Owen, A.N. Sever╚Ťov, M. Schleiden, Th. Schwann, E.L. Tatum, Tawara Sunao, H. de Vries, A.R. Wallace, A. Weismann ╚Ö.a. ├Än Rom├ónia contribu╚Ťii remarcabile au avut: G. Antipa, I. Borcea, D. Brandza, A. Caradja, R. Codreanu, C. Mot─â╚Ö, E. Pop, E. Racovi╚Ť─â, N. ╚śanta, E. Teodorescu, D. Voinov ╚Ö.a. ÔÖŽ B. agricol─â = agrobiologie. ÔÖŽ B. molecular─â = studiul structurii moleculare ale organismelor vii. B. spa╚Ťial─â = cosmobiologie. 2. P. restr. Studiul ciclului reproductiv al plantelor ╚Öi animalelor la nivel de specie. 3. (MED.; impr.) Termen care denume╚Öte chimia medical─â ╚Öi tehnicile de laborator necesare diagnosticului.
BIO- ÔÇ×via╚Ť─â, fiin╚Ť─â vieÔÇŁ. ÔŚŐ gr. bios ÔÇ×via╚Ť─âÔÇŁ > fr. bio-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. bio-. Ôľí ~bibliografie (v. biblio-, v. -grafie), s. f., scriere care cuprinde prezentarea vie╚Ťii cuiva ╚Öi lista analitic─â a lucr─ârilor sale; ~blast (v. -blast), s. n., 1. Substan╚Ť─â ipotetic─â vie, component─â fundamental─â a citoplasmei. 2. Celul─â capabil─â s─â tr─âiasc─â independent; ~calorimetrie (v. calori-, v. -metrie1), s. f., parte a biologiei care se ocup─â cu studiul fenomenelor calorice produse de activitatea organic─â; ~cenologie (v. ceno-1, v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul biocenozelor; ~cenometru (v. ceno-1, v. -metru1), s. n., dispozitiv pentru colectarea cantitativ─â a nevertebratelor din ierburi; ~cenoz─â (v. -cenoz─â1), s. f., ansamblul organismelor animale ╚Öi vegetale legate de un anumit loc de via╚Ť─â, form├«nd un tot unitar; ~ciclu (v. -ciclu), s. n., 1. Ciclu vital evolutiv al unui organism. 2. Ansamblul transform─ârilor ciclice din natur─â care implic─â totalitatea organismelor vii. 3. Subdiviziune a biosferei, cuprinz├«nd biocenozele din principalele medii de via╚Ť─â; ~cid (v. -cid), adj., s. n., (substan╚Ť─â) care poate distruge un organism vegetal sau animal; ~climagram─â (v. clima-, v. -gram─â), s. f., grafic rezultat din suprapunerea cerin╚Ťelor termohidrice ale unei specii, exprimate cifric, peste diagrama climatului unei localit─â╚Ťi date; ~climatolog (v. climato-, v. -log), s. m., specialist ├«n bioclimatologie; ~climatologie (v. climato-, v. -logie1), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â rela╚Ťiile dintre organisme ╚Öi clim─â; ~coloid (v. colo-2, v. -id), s. m., substan╚Ť─â coloidal─â prezent─â ├«n celulele sau ├«n ╚Ťesuturile organismelor; ~cor (~chor) (v. -cor), s. n., 1. Linie de hotar ├«ntre regiunile floristice sau faunistice. 2. Grupare de plante ╚Öi animale ├«n cadrul unui biotop; ~corie (~chorie) (v. -corie2), s. f., parte a biocenozei cu durata de existen╚Ť─â redus─â, care apare ca urmare a unor condi╚Ťii favorabile; sin. microcenoz─â; ~crom (v. -crom), adj., s. m., 1. adj., Cu pigmenta╚Ťie biologic─â. 2. s. m., Pigment produs de plante sau de animale; ~derm─â (v. -derm), s. f., totalitatea organismelor din biocenoza unei ape care tr─âiesc pe tegumentul animalelor; ~dinamic (v. -dinamic), adj., referitor la fenomenele dinamice vitale ale organismelor; ~dozimetru (v. dozi-, v. -metru1), s. n., aparat pentru stabilirea cantit─â╚Ťii de raze ultraviolete, necesar─â pentru producerea unui eritem minim; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., ecologie a plantelor ╚Öi animalelor; ~electrogenez─â (v. electro-, v. -genez─â), s. f., proces de producere a electricit─â╚Ťii ├«n celulele ╚Öi ╚Ťesuturile organismelor vii; ~ergonomie (v. ergo-, v. -nomie), s. f., ramur─â a ergonomiei care studiaz─â oboseala organismului ├«n rela╚Ťie cu durata zilei de munc─â, cu repausul, cu orarul, cu alimenta╚Ťia etc.; ~fag (v. -fag), adj., care se hr─âne╚Öte cu organisme vii; ~fenomenologie (v. fenomeno-, v. -logie1), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul fenomenelor vie╚Ťii; ~fil (v. -fil1), adj., (despre elemente chimice) care se concentreaz─â ├«n corpul vie╚Ťuitoarelor; ~filaxie (v. -filaxie), s. f., ansamblu de mecanisme defensive ale organismului; ~fite (v. -fit), s. f. pl., microorganisme care nu produc tulbur─âri organismelor-gazd─â; ~fi╚Ťie (v. -fi╚Ťie), s. f., stare de echilibru instabil al organismului animal sau vegetal, ├«n care se g─âsesc inactive unele virusuri; ~for (v. -for), s. n., 1. Unitate a substan╚Ťei ereditare. 2. Ultima unitate ipotetic─â a celulei; ~fotogenez─â (v. foto-, v. -genez─â), s. f., fenomen de producere a luminii reci de c─âtre unele vie╚Ťuitoare; sin. bioluminescen╚Ť─â; ~gen (v. -gen1), adj., s. m. ╚Öi n., 1. adj., (Despre roci) Care a luat na╚Ötere prin activitatea organismelor. 2. adj., (Despre organisme) Care tr─âie╚Öte parazit pe alt organism viu. 3. s. m., Molecul─â ipotetic─â, purt─âtoare a fenomenelor specifice vie╚Ťii. 4. s. n., ├Ängr─â╚Ö─âm├«nt agricol ob╚Ťinut din culturi de bacterii bogate ├«n azot; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., teorie potrivit c─âreia orice fiin╚Ť─â provine numai din alt─â fiin╚Ť─â care a procreat-o; ~genic (v. -genic), adj., 1. Produs de materia vie. 2. Referitor la valoarea nutritiv─â a unei ape pentru microorganisme; ~genie (v. -genie1), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â dezvoltarea ontogenetic─â ╚Öi evolu╚Ťia filogenetic─â a organismelor animale ╚Öi vegetale; ~geocenologie (v. geo-, v. ceno-1, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â distribu╚Ťia geografic─â a comunit─â╚Ťilor vegetale ╚Öi animale; ~geocenoz─â (v. geo-, v. -cenoz─â1), s. f., complex unitar al suprafe╚Ťei P─âm├«ntului ├«n care biocenoza, ╚Öi p─âr╚Ťile respective din litosfer─â, hidrosfer─â, atmosfer─â ╚Öi pedosfer─â se condi╚Ťioneaz─â reciproc; ~geograf (v. geo-, v. -graf), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n biogeografie; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â reparti╚Ťia organismelor vegetale ╚Öi animale pe suprafa╚Ťa terestr─â; ~glif─â (v. -glif), s. f., urm─â l─âsat─â de vie╚Ťuitoarele fosile pe suprafa╚Ťa inferioar─â a straturilor sedimentare; ~gnoz─â (v. -gnoz─â), s. f., studiu al cunoa╚Öterii proceselor care au loc ├«n materia vie; ~graf (v. -graf), s. m. ╚Öi f., autor de biografii; ~grafie (v. -grafie), s. f., expunere oral─â sau scris─â a vie╚Ťii unei persoane; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., reprezentare grafic─â a unui biosistem sau a varia╚Ťiilor lui ├«n timp; ~id (v. -id), adj., (despre un sistem viabil) capabil s─â manifeste propriet─â╚Ťi specifice vie╚Ťii numai ├«n interiorul unui alt organism; ~lit (v. -lit1), s. n., roc─â sedimentar─â provenind din transformarea substan╚Ťei organice a vie╚Ťuitoarelor; ~litic (v. -litic2), adj., care distruge via╚Ťa; ~liz─â (v. -liz─â), s. f., descompunere a materiei vii sub ac╚Ťiunea fermen╚Ťilor; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n biologie; ~logie (v. -logie1), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â organismele vii ╚Öi diferitele aspecte ale vie╚Ťii; ~meteorolog (v. meteoro-, v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n biometeorologie; ~meteorologie (v. meteoro-, v. -logie1), s. f., studiul influen╚Ťei factorilor climatici asupra fiin╚Ťelor vii; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metod─â de cercetare a fenomenelor biologice prin m─âsur─âtori efectuate asupra fiin╚Ťelor vii; ~metru (v. -metru1), s. n., denumire generic─â pentru instrumentele de m─âsurare a st─ârii de s─ân─âtate; ~microscop (v. micro-, v. -scop), s. n., aparat special, utilizat ├«n biomicroscopie; ~microscopie (v. micro-, v. -scopie), s. f., examen microscopic al celulelor ╚Öi ╚Ťesuturilor vii; ~morfogenez─â (v. morfo-, v. -genez─â), s. f., proces de dezvoltare a caracterelor biologice ╚Öi morfologice ale organismelor, ├«n func╚Ťie de condi╚Ťiile de existen╚Ť─â; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., 1. Totalitatea modific─ârilor structurale ╚Öi func╚Ťionale ale organismelor. 2. Ac╚Ťiune morfogenetic─â a organismelor vii asupra altora; ~necroz─â (v. -necroz─â), s. f., proces de distrugere a unui ╚Ťesut organic, ca urmare a unor leziuni distrofice; ~nomie (v. -nomie), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care se ocup─â cu legile de manifestare a vie╚Ťii; ~nomogenez─â (v. nomo-1, v. -genez─â), s. f., proces biologic evolutiv determinat prin legi cauzale ╚Öi logice; ~noz─â (v. -noz─â), s. f., tulburare a activit─â╚Ťii normale a unui organism produs─â de un agent patogen viu; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., patologie privit─â din perspectiv─â biologic─â; ~plasm─â (v. -plasm─â), s. f., 1. Materie organic─â vie, care intr─â ├«n constitu╚Ťia tuturor vie╚Ťuitoarelor. 2. Substan╚Ťa fundamental─â, v├«scoas─â ╚Öi vie, a celulei; ~plast (v. -plast), s. n., particul─â citoplasmatic─â vie, capabil─â de a se reproduce singur─â; ~plastic (v. -plastic), adj., referitor la proprietatea celulelor vii, de a-╚Öi reface distrugerile suferite; ~poiez─â (v. -poiez─â), s. f., totalitatea fenomenelor care au contribuit la apari╚Ťia organismelor vii; ~pulpectomie (v. pulp/o-, v. -ectomie), s. f., extirpare a pulpei dentare vii; ~ritmogram─â (v. ritmo-, v. -gram─â), s. f., reprezentare grafic─â a ritmurilor biologice ale organismului; ~scopie (v. -scopie), s. f., 1. Observa╚Ťie a proceselor vitale. 2. Studiul vie╚Ťii pe baz─â de observa╚Ťii; ~sfer─â (v. -sfer─â), s. f., totalitatea organismelor vegetale ╚Öi animale care tr─âiesc pe suprafa╚Ťa p─âm├«ntului; ~sociologie (v. socio-, v. -logie1), s. f., 1. Teorie ne╚Ötiin╚Ťific─â care explic─â via╚Ťa social─â ╚Öi politic─â, ├«n primul r├«nd prin factori biologici. 2. Studiu al comunit─â╚Ťilor vegetale ╚Öi animale, fundamentat pe ideea analogiei dintre structurile sociale ╚Öi cele ecologice; ~spectrometrie (v. spectro-, v. -metrie1), s. f., aplicare a metodelor spectrometrice pentru determinarea prezen╚Ťei unui material str─âin; ~spectroscopie (v. spectro-, v. -scopie), s. f., examinare a ╚Ťesuturilor vii, cu ajutorul spectroscopului; ~speolog (v. speo-, v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n biospeologie; ~speologie (v. speo-, v. -logie1), s. f., disciplina care studiaz─â via╚Ťa plantelor ╚Öi a animalelor cavernicole; ~stratigrafie (v. strati-, v. -grafie), s. f., disciplin─â care studiaz─â r─âsp├«ndirea organismelor de-a lungul epocilor geologice ╚Öi depozitele sedimentare cu ajutorul fosilelor; ~stratinomie (v. strati-, v. -nomie), s. f., parte a paleontologiei care studiaz─â condi╚Ťiile ├«n care au fost ├«nglobate ├«n depozitele sedimentare fosilele vegetale ╚Öi animale de-a lungul erelor geologice; ~taxie (v. -taxie), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu clasificarea organismelor vii; sin. biotaxonomie; ~taxonomie (v. taxo-, v. -nomie), s. f., biotaxie*; ~tehnologie (v. tehno-, v. -logie1), s. f., elaborarea de tehnici ╚Öi de metodologii ╚Ötiin╚Ťifice pe baza ├«n╚Ťelegerii proceselor biologice la toate nivelele de organizare a biosferei; ~telemetrie (v. tele-, v. -metrie1), s. f., m─âsurare ╚Öi determinare a unor procese vitale de la distan╚Ť─â; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a produselor biologice ├«n scop terapeutic; ~termogenez─â (v. termo-, v. -genez─â), s. f., transformare a energiei chimice ├«n c─âldur─â la nivel celular; ~tip (v. -tip), s. n., 1. Grup de indivizi care au aceea╚Öi constitu╚Ťie genetic─â ╚Öi care nu se deosebesc morfologic, prezent├«nd, ├«n schimb, diferen╚Ťe de ordin biologic. 2. Tip constitu╚Ťional. 3. Grup de germeni cu propriet─â╚Ťi biochimice asem─ân─âtoare, ├«n cadrul unei specii; ~tipologie (v. tipo-, v. -logie1), s. f., 1. Ramur─â a biologiei care studiaz─â biotipurile. 2. Disciplin─â care cerceteaz─â pentru fiecare individ rela╚Ťiile posibile ├«ntre structura corpului ╚Öi comportamentul psihologic; ~tom (v. -tom), s. n., aparat cu ajutorul c─âruia se realizeaz─â tomografia; ~tomie (v. -tomie), s. f., studiul structurii unui organism vegetal sau animal prin disec╚Ťie; ~top (v. -top), s. n., teritoriu de via╚Ť─â limitat, cu condi╚Ťii ecologice relativ similare; ~trof (v. -trof), adj., (despre organisme) care se hr─âne╚Öte cu substan╚Ťe existente ├«n fiin╚Ťele vii; ~trofic (v. -trofic), adj., referitor la nutri╚Ťia ╚Ťesuturilor organice; ~zom (v. -zom), s. m., unitate organic─â ╚Öi func╚Ťional─â din citoplasm─â.

Biologie dex online | sinonim

Biologie definitie