biologic definitie

13 definiții pentru biologic

biológic, ~ă a [At: MACAROVICI, CH. 16 / P: bi-o~ / Pl: ~ici, -ice / E: fr biologique] 1 De biologie (1). 2 Care aparține biologiei (1). 3 Referitor la biologie (1). 4 (Îs) Chimie ~ă Biochimie. 5 Alcătuit din materie vie. 6 (Îs) Armă ~ă Armă purtătoare de viruși sau bacterii dăunătoare vieții.
BIOLÓGIC, -Ă, biologici, -ce, adj. 1. Care aparține biologiei, care se referă la biologie. ◊ Chimie biologică = biochimie. 2. Care se prepară dintr-o materie vie. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biologique.
BIOLÓGIC, -Ă, biologici, -ce, adj. 1. Care aparține biologiei, privitor la biologie. ◊ Chimie biologică = biochimie. 2. Care se prepară dintr-o materie vie. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biologique.
BIOLÓGIC, -Ă, biologici, -e, adj. 1. Care se referă la biologie; de biologie, al biologiei. Chimie biologică = biochimie. 2. Care se prepară dintr-o materie vie. Produs biologic.
BIOLÓGIC, -Ă, biologici, -e, adj. 1. Care aparține biologiei, privitor la biologie. ◊ Chimie biologică = biochimie. 2. Care se prepară dintr-o materie vie. Produs biologic. [Pr.: bi-o-] – Fr. biologique.
biológic (bi-o-) adj. m., pl. biológici; f. biológică, pl. biológice
biológic adj. (sil. bi-o-) → logic
BIOLÓGIC, -Ă adj. 1. Referitor la biologie. ◊ Chimie biologică = biochimie. 2. Preparat dintr-o materie vie. [Cf. fr. biologique].
BIOLÓGIC, -Ă adj. referitor la biologie. ♦ chimie ~ă = biochimie; armă ~ă = armă care utilizează organisme vii. (< fr. biologique)
BIOLÓGIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de biologie; propriu biologiei. 2) Care provine din materie organică vie. /<fr. biologique
biologic a. privitor la biologie.
*biológic, -ă adj. (d. biologie. Vgr. biologikós, înseamnă „biografie”). Relativ la biologie. Adv. În mod biologic.
CHIMIE BIOLOGICĂ s. biochimie.

biologic dex

Intrare: biologic
biologic adjectiv
  • silabisire: bi-o-