bioelemént sn [At: LTR / P: bi-o- / Pl: ~e / E: fr bioelement] Element chimic din compoziția celulelor vii.

BIOELEMÉNT, bioelemente, s. n. Element chimic din compoziția celulelor vii. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bioélément.

BIOELEMÉNT, bioelemente, s. n. Element chimic din compoziția celulelor vii. [Pr.: bi-o-e-] – Din fr. bioélément.

bioelemént (bi-o-) s. n., pl. bioeleménte

bioelemént s. n. (sil. bi-o-), pl. bioeleménte

BIOELEMÉNT s.n. Element chimic care intră în compoziția celulelor vii. [< fr. bioélément].

BIOELEMÉNT s. n. element chimic din structura materiei vii. (< fr. bioélément)