biocurent definitie

9 definiții pentru biocurent

biocurént sn [At: DEX2 / P: bi-o- / Pl: ~nți / E: bio-+ curent] Activitate electrică din țesuturile și organele animalelor.
BIOCURÉNT, biocurenți, s. m. Activitate electrică prezentă în țesuturile și organele animalelor. [Pr.: bi-o-] – Bio- + curent.
BIOCURÉNT, biocurenți, s. m. Activitate electrică prezentă în țesuturile și organele animalelor. [Pr.: -bi-o-] – Bio- + curent.
biocurént (bi-o-) s. m., pl. biocurénți
biocurént s. m. (sil. bi-o-), pl. biocurénți
BIOCURÉNT s.m. Energie electrică produsă în țesuturile vii; electricitate animală. [Cf. it. biocorrente].
BIOCURÉNT s. m. energie electrică produsă în țesuturile vii. (< bio- + curent)
BIOCURÉNT ~ți m. mai ales la pl. Energie electrică care se produce în țesuturile și organele ființelor vii. /bio- + curent
biocurént s. m. (fiz.) Electricitate de origine animală ◊ „La bordul navelor era instalat un aparataj suplimentar pentru măsurarea conductibilității electrice și a biocurenților creierului.” Sc. 23 X 62 p. 4; v. și R.l. 13 XI 79 p. 6 (din bio- + curent; cf. it. biocorrente; VRC 271; DEX, DN3)

biocurent dex

Intrare: biocurent
biocurent substantiv masculin
  • silabisire: bi-o-