biocatalizatór sm [At: LTR / P: bi-o- / Pl: ~i / E: bio- + catalizator] Substanță care provoacă sau grăbește o reacție chimică în organismele vii.

BIOCATALIZATÓR, biocatalizatori, s. m. Substanță care provoacă sau grăbește procesele biologice în organismele vii. [Pr.: bi-o-] – Bio- + catalizator (după fr. biocatalyseur).

BIOCATALIZATÓR, biocatalizatori, s. m. Substanță care provoacă sau grăbește o reacție chimică în organismele vii. [Pr.: bi-o-] – Bio- + catalizator (după fr. biocatalyseur).

biocatalizatór (bi-o-) s. m., pl. biocatalizatóri

biocatalizatór s. m. (sil. bi-o-), pl. biocatalizatóri

BIOCATALIZATÓR s. v. enzimă.

BIOCATALIZATÓR s.m. Substanță organică (enzimă, hormon, vitamină) indispensabilă în procesele biologice. [< germ. Biokatalysator, cf. gr. bios – viață, katalysis – dizolvare].

BIOCATALIZATÓR s. m. substanță organică sintetizată de organismele vii care provoacă, favorizează procesele metabolice. (< germ. Biokatalysator)