bintă1 sf [At: CHEST. IV, 91/556 / Pl: ~te / E: nct] (Reg) Deal mic.

bíntă3 sf [At: DA ms / Pl: ~te / E: it binda] (Mar) Baba.

bíntă2 sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~te / E: ns cf mg búntetni] (Reg) Pedeapsă.

BÍNTĂ, binte, s. f. (Mar.) Baba. – Din it. binda.

BÍNTĂ, binte, s. f. (Mar.) Baba. – Din it. binda.

BÍNTĂ, binte, s. f. Stâlp de care se leagă o navă la chei. – După fr. bitte.

bíntă s. f., pl. bínte

BÍNTĂ s.f. (Mar.) Stîlp de care se leagă navele la chei; baba. [< engl. bitt, cf. fr. bitte < scand. biti – stâlp].

BÍNTĂ s. f. piesă de metal la bord sau la chei de care se leagă navele; baba. (< it. binda)