bintătui definitie

5 definiții pentru bintătui

bintătui vt [At: PALIA (1582), ap. Ccr 67/25 / P: ~tu-i / V: bân- / Pzi: -esc / E: mg büntetni] (Trs; mgmî) A pedepsi.
BINTĂTUÍ vb. v. condamna, osândi, pedepsi.
bintătuí (-uésc, -ít), vb. – A pedepsi. Mag. büntetni (DAR; Gáldi, Dict., 107). În Trans., rar. – Der. bintătuială, s. f. (pedeapsă).
bintătuĭésc v. tr. (ung. bütetni). Trans. Vechĭ. Pedepsesc.
bintătui vb. v. CONDAMNA. OSÎNDI. PEDEPSI.

bintătui dex

Intrare: bintătui
bintătui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a