bintă definitie

9 definiții pentru bintă

bintă1 sf [At: CHEST. IV, 91/556 / Pl: ~te / E: nct] (Reg) Deal mic.
bíntă3 sf [At: DA ms / Pl: ~te / E: it binda] (Mar) Baba.
bíntă2 sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~te / E: ns cf mg búntetni] (Reg) Pedeapsă.
BÍNTĂ, binte, s. f. (Mar.) Baba. – Din it. binda.
BÍNTĂ, binte, s. f. (Mar.) Baba. – Din it. binda.
BÍNTĂ, binte, s. f. Stâlp de care se leagă o navă la chei. – După fr. bitte.
bíntă s. f., pl. bínte
BÍNTĂ s.f. (Mar.) Stîlp de care se leagă navele la chei; baba. [< engl. bitt, cf. fr. bitte < scand. biti – stâlp].
BÍNTĂ s. f. piesă de metal la bord sau la chei de care se leagă navele; baba. (< it. binda)

bintă dex

Intrare: bintă
bintă substantiv feminin