binoculár, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr binoculaire] 1 Cu două oculare. 2 (Îs) Vedere -â Formare simultană a două imagini ale aceluiași obiect pe retina ochilor Cf stereoscopic.

BINOCULÁR, -Ă, binoculari, -e, adj. Prevăzut cu două oculare. ♦ Care poate fi văzut cu amândoi ochii. – Din fr. binoculaire.

BINOCULÁR, -Ă, binoculari, -e, adj. Prevăzut cu două oculare. ♦ Care poate fi văzut cu amândoi ochii. – Din fr. binoculaire.

BINOCULÁR, -Ă, binoculari, -e, adj. 1. Prevăzut cu două oculare. ♦ Pentru amândoi ochii. 2. Care poate fi văzut cu amândoi ochii. – Fr. binoculaire.

binoculár (bi-no- / bin-o-) adj. m., pl. binoculári; f. binoculáră, pl. binoculáre

binoculár adj. (sil. mf. bin-) → ocular

BINOCULÁR, -Ă adj. 1. Cu două oculare. ♦ Pentru amândoi ochii. 2. Văzut cu ambii ochi. [Cf. fr. binoculaire].

BINOCULÁR, -Ă adj. 1. cu doi ochi. ◊ (despre vedere) realizat cu ambii ochi. 2. (despre un sistem optic) cu două oculare. (< fr. binoculaire)

BINOCULÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre aparate optice) Care are două oculare; cu două oculare. 2) Care este prevăzut pentru ambii ochi. /<fr. binoculaire

*binoculár, -ă adj. (fr. binoculaire, d. lat. bini, cîte doĭ, și oculus, ochi). Care se face pin amîndoi ochiĭ: vedere binoculară. Făcut p. amândoi ochiĭ: telescop binocular.