BÍNGO s. n. joc de noroc asemănător loteriei. (< engl., fr. bingo)

bíngo (-keno) s. n. Joc de noroc asemănător loteriei ◊ „Comisia de coordonare, avizare și testare percepe pentru eliberarea documentelor următoarele taxe: [...] 1,5 milioane lei pentru un mini-cazino; 3 milioane pentru un cazino, 1,5 milioane lei pentru o sală de jocuri bingo-keno.” R.l. 9 XI 92 p. 3. ◊ „Aproape toate statele USA permit câteva forme de jocuri de noroc cum ar fi loteria, bingo.” R.l. 3 IX 93 p. 7; v. și Ev.z. 12 III 97 p. 2 (din engl., fr. bingo; PR 1944)