Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru binevoire

binevoi vt [At: CORESI, PS. 106 / P: ~vo-i / V: (├«nv) -vrea, -e├«nvoi / Pzi: ~esc/ E: bine + voi] A avea o atitudine favorabil─â fa╚Ť─â de cineva sau ceva.
binevo├şre sf [At: DA ms / Pl: ~ri / V: -vrere / E: binevoi] (├Änv; ├«lb) Atitudine favorabil─â fa╚Ť─â de cineva sau ceva.
BINEVO├Ź, binevoiesc, vb. IV. Tranz. A avea o dispozi╚Ťie, o atitudine favorabil─â fa╚Ť─â de o cerere, de o pl├óngere etc.; a catadixi, a cabulipsi. ÔÇô Bine + voi.
BINEVO├Ź, binevoiesc, vb. IV. Tranz. A avea dispozi╚Ťie, o atitudine favorabil─â fa╚Ť─â de o cerere, de o pl├óngere etc; a catadicsi, a cabulipsi. ÔÇô Bine + voi.
BINEVO├Ź, binevoiesc, vb. IV. Tranz. (Implic─â o nuan╚Ť─â de polite╚Ťe) A avea bun─âtatea, bun─âvoin╚Ťa s─â..., a voi (din m─ârinimie, din generozitate) s─â... Prefectul ├«i arunc─â o privire umed─â ╚Öi recunosc─âtoare, de cline b─âtut pe care binevoie╚Öti s─â-l m├«ngii. DUMITRIU, B. F. 130. Eu stau aicea la masa la care a╚Ťi binevoit a m─â pofti. SADOVEANU, N. F. 16. Doamna B. este rugat─â s─â binevoiasc─â a veni la cinci ceasuri desear─â la biserica catedral─â. NEGRUZZI, S. I 53. ÔŚŐ (Ironic) N-a binevoit s─â vin─â ast─âzi la serviciu. Ôľş Binevoie╚Öte a m─â uita ╚Öi a nu-mi mai scrie. NEGRUZZI, S. I 25. ÔÖŽ A crede, a g─âsi de cuviin╚Ť─â, a voi. Va hot─âr├« cum va binevoi; eu nu m─â amestec. SADOVEANU, N. F. 179.
BINEVO├Ź, binevoiesc, vb. IV. Tranz. A avea bun─âtatea, bun─âvoin╚Ťa s─â... ÔÖŽ A crede, a g─âsi de cuviin╚Ť─â s─â... Va hot─âr├« cum va binevoi (SADOVEANU). ÔÇô Din bine1 + voi.
binevo├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. binevoi├ęsc, imperf. 3 sg. binevoi├í; conj. prez. 3 s─â binevoi├ísc─â
binevo├ş vb. Ôćĺ voi
BINEVO├Ź vb. (fam. ╚Öi peior.) a catadicsi, a se ├«nvrednici, (fam. ╚Öi peior. ├«nv.) a cabulipsi. (A ~t s─â-mi r─âspund─â.)
binevo├ş (-o├ęsc, -o├şt), vb. ÔÇô A avea o dispozi╚Ťie favorabil─â fa╚Ť─â de o cerere, a catadixi. ÔÇô Var. (├«nv.) binevrea. De la bine ╚Öi voi. ÔÇô Der. binevoin╚Ť─â, bun─âvoin╚Ť─â, s. f. (atitudine binevoitoare, ├«ng─âduin╚Ť─â); binevoitor, adj. (care are bun─âvoin╚Ť─â). Binevoin╚Ť─â, cuv├«nt ├«nv., modificat ├«n limba mod., ├«ntruc├«t se consider─â instinctiv c─â voin╚Ť─â, s., nu se putea compune cu adv. bine, ci cu adj. bun─â; ╚Öi poate ╚Öi prin influen╚Ťa fr. bonne volont├ę.
A BINEVO├Ź ~i├ęsc tranz. A voi, dep─â╚Öind anumite ambi╚Ťii sau conven╚Ťii; a avea bun─âvoin╚Ťa, bun─âtatea s─â... /bine + a voi
binevo├Č v. 1. a avea bun─âvoin╚Ť─â: binevoi╚Ťi a m─â asculta; 2. a avea bun─âtatea, a se ├«ndura.
binevo─ş├ęsc v. tr. Am bun─âvoin╚Ť─â, s├«nt dispus (uzitat ├«n formulele de polite╚Ť─â): binevoi╚Ťi a da curs cereri─ş mele. ÔÇô ╚śi binevo─şesc (scris cu-).
BINEVOI vb. (fam. și peior.) a catadicsi, a se învrednici, (fam. și peior. înv.) a cabulipsi. (A ~ să-mi răspundă.)

Binevoire dex online | sinonim

Binevoire definitie

Intrare: binevoi
binevoi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: binevoire
binevoire