Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru binemirositor

BINEMIROSITÓR, -OÁRE, binemirositori, -oare, adj. Care miroase frumos; parfumat, aromat. – Bine + mirositor. [idem DEX ’84]
BINEMIROSITÓR, -OÁRE, binemirositori, -oare, adj. Care miroase frumos, parfumat. Zîna... scoțînd din sîn... un mănunchi de flori binemirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiască. ISPIRESCU, L. 39.
BINEMIROSITÓR, -OÁRE, binemirositori, -oare, adj. Care miroase frumos, bine. – Din bine1 + mirositor.
bíne mirositór adv. + adj.
BINEMIROSITÓR adj. v. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat.
binemirositor adj. v. AROMAT. AROMATIC. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT.

Binemirositor dex online | sinonim

Binemirositor definitie

Intrare: binemirositor
binemirositor