12 definiții pentru binemeritat
binemeritá vi [At: DA ms / Pzi: binemerit / E: bine + merita] (Urmat de determinări introduse prin pp „de la”) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva. binemeritát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: binemerita] Binemeritare. binemeritát2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: binemerita] Meritat cu prisosință. BINEMERITÁ, binemérit,
vb. I.
Intranz. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „de la”) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva, la o răsplată etc. –
Bine +
merita. BINEMERITÁT, -Ă, binemeritați, -te,
adj. Care este meritat cu prisosință. –
V. binemerita. BINEMERITÁ vb. I.
Intranz. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „ de la”) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva. –
Bine + merita. BINEMERITÁ vb. I.
Intranz. (Rar, mai ales la
perf. c.; urmat de determinări introduse plin
prep. «de la») A cîștiga dreptul la recunoștința cuiva. A binemeritat de la patrie. ALECSANDRI, T. I 247.
BINEMERITÁ vb. I.
Intranz. (Rar; urmat de determinări introduse prin
prep. „ de la”; folosit la
perf. c. și gerunziu) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva. – Din
bine1 +
merita. binemeritá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. binemérit, 2
sg. binemériți, 3 binemérită;
conj. prez. 3 să binemérite (mai frecvent la timpuri trecute și compuse)
binemeritá vb., ind. prez. 1 sg. binemérit, 3 sg. și pl. binemérită BINEMERITÁ vb. intr. a câștiga dreptul la recunoștința cuiva. (< bine + merita)
*binemérit a
-á v. intr. (lat. benemeréri, -méritus). Fac marĭ serviciĭ cuĭva, merit multa luĭ recunoștință: Scipione a binemeritat de la patrie.
Binemeritat dex online | sinonim
Binemeritat definitie
Intrare: binemerita
binemerita verb grupa I conjugarea I