Definiția cu ID-ul 4326:
BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare,
adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care face bine, care folosește.
2. S. m. și
f. Persoană care face bine altora. –
Bine + făcător (după
fr. bienfaiteur și bienfaisant).
Binefăcător dex online | sinonim
Binefăcător definitie