Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 325137:
BINEFĂCĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care face bine; cu efect pozitiv; prielnic; favorabil; propice; benefic. Remediu ~. Climă ~oare. /bine + făcător
- sursa: NODEX 2002
- permalink
Binefăcător dex online | sinonim
Binefăcător definitie
