binedispune definitie

2 definiții pentru binedispune

BINEDISPÚNE, binedispun, vb. III. Tranz. și refl. A face să se simtă sau a se simți bine. – Bine + dispune.
binedispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. binedispún, 2 sg. binedispúi, 1 pl. binedispúnem; conj. prez. 3 să binedispúnă; ger. binedispúnând; part. binedispús

binedispune dex

Intrare: binedispune
binedispune conjugarea a X-a grupa a III-a verb tranzitiv reflexiv