Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 971207:

BINECUVÎNTA vb. 1. (BIS.) a blagoslovi, (înv.) a ura. (I-a ~ pe credincioși.) 2. a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

Binecuvântat dex online | sinonim

Binecuvântat definitie