Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

binecuv├ónta vt [At: BIBLIA (1688) pr 8/19 / V: (reg) bire- / Pzi: ~tez, (rar) -v├ónt / E: bine + cuv├ónta] 1 (D. Dumnezeu) A rev─ârsa gra╚Ťia divin─â Si: a blagoslovi. 2 (D. preo╚Ťi) A invoca harul divinit─â╚Ťii asupra cuiva sau a ceva Si: a blagoslovi, (├«vr) a bine-gr─âi. 3 (Pan) A dori prosperitate ╚Öi fericire cuiva (invoc├ónd pe Dumnezeu). 4 A sl─âvi pe Dumnezeu. 5 (Pan) A sl─âvi (├«n semn de recuno╚Ötin╚Ť─â) Si: a ferici, a l─âuda, a pream─âri.
binecuvântát1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: binecuvânta] (Rar) 1-4 Bine-cuvântare (1-4).
binecuv├ónt├ít2, ~─â a [At: DR─éGHICI, R. 117/21 / V: (├«rg) bire- / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: binecuv├ónta] 1 Care a primit binecuv├óntare (religioas─â) Si: blagoslovit. 2 (Fig) ├Änzestrat. 3 (D. lucruri) Cu o ac╚Ťiune binef─âc─âtoare (2). 4 (D. cauze, motive etc.) Justificat.
BINECUV├éNT├ü, binecuv├óntez, vb. I. Tranz. 1. (Despre Dumnezeu) A rev─ârsa gra╚Ťia divin─â; a blagoslovi. ÔÖŽ (Despre preo╚Ťi) A rosti o anumit─â formul─â ritual─â, ├«nso╚Ťit─â de un gest, menit─â a atrage protec╚Ťia divin─â asupra unei persoane sau a unui lucru; a blagoslovi. ÔÖŽ P. anal. A dori prosperitate ╚Öi fericire cuiva (invoc├ónd adesea numele lui Dumnezeu). 2. A l─âuda, a sl─âvi pe Dumnezeu. ÔÖŽ P. anal. A l─âuda, a pream─âri pe cineva ├«n semn de recuno╚Ötin╚Ť─â. [Prez. ind. ╚Öi: (rar) binecuvß║ąnt] ÔÇô Bine + cuv├ónta (dup─â sl. blagosloviti).
BINECUV├éNT├üT, -─é, binecuv├ónta╚Ťi, -te, adj. 1. Care a primit binecuv├óntarea cuiva; blagoslovit. ÔÖŽ Fig. ├Änzestrat, talentat, dotat. 2. (Despre lucruri). Care are o ac╚Ťiune binef─âc─âtoare. 3. (Despre cauze, motive etc.) Bine ├«ntemeiat, ├«ndrept─â╚Ťit, justificat, legitim. ÔÇô V. binecuv├ónta.
BINECUV├éNT├ü, binecuv├óntez, vb. I. Tranz. 1. (Despre Dumnezeu) A rev─ârsa gra╚Ťia divin─â; a blagoslovi. ÔÖŽ (Despre preo╚Ťi) A rev─ârsa harul divinit─â╚Ťii asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi. ÔÖŽ P. anal. A dori prosperitate ╚Öi fericire cuiva (invoc├ónd adesea numele lui Dumnezeu). 2. A l─âuda, a sl─âvi pe Dumnezeu. ÔÖŽ P. anal. A l─âuda, a pream─âri pe cineva ├«n semn de recuno╚Ötin╚Ť─â. [Prez. ind. ╚Öi: (rar) binecuvß║ąnt] ÔÇô Bine + cuv├ónta (dup─â sl. blagosloviti).
BINECUV├éNT├üT, -─é, binecuv├ónta╚Ťi, -te, adj. 1. Care a primit binecuv├óntare religioas─â; blagoslovit. ÔÖŽ Fig. ├Änzestrat, talentat, dotat. 2. (Despre lucruri) Care are o ac╚Ťiune binef─âc─âtoare. 3. (Despre cauze, motive etc.) Bine ├«ntemeiat, ├«ndrept─â╚Ťit, justificat. ÔÇô V. binecuv├ónta.
BINECUV├ÄNT├üT, -─é, binecuv├«nta╚Ťi, -te, adj. 1. Mai ales ├«n sens bisericesc) Care a primit binecuv├«ntarea cuiva; blagoslovit. Untdelemn binecuv├«ntat. GALACTION, O. I. 17 2. Fig. Bogat ├«nzestrat de natur─â. ╚Üar─â binecuv├«ntat─â. Ôľş Aici p─âm├«ntul nostru e binecuv├«niat, El vars─â r├«uri d-aur. BOLINTINEANU, O. 13. 3. (Despre lucruri) Care merit─â laud─â sau pream─ârire (pentru ac╚Ťiunea sa binef─âc─âtoare). Ploi binecuv├«ntate c─âzuser─â la vreme. GALACTION, O. I 37. 4. (Despre motive, cauze, pricini) Bine ├«ntemeiat, ├«ndrept─â╚Ťit, legitim.
BUNECUV├ÄNT├ü, binecuv├«ntez, vb. I. Tranz. 1. (├Än ritualul bisericesc sau ca obicei familiar, sub influen╚Ťa religiei) A rosti o anumit─â formul─â ritual─â pentru a atrage asupra cuiva ajutorul divinit─â╚Ťii. Binecuv├«nteaz─â-m─â, tat─â, ╚Öi r─âm├«i s─ân─âtos! CREANG─é, P. 274. ÔÖŽ (Cu privire la obiecte de care se servesc oamenii) A sfin╚Ťi, a blagoslovi printr-o formul─â ritual─â, pentru a fi de folos sau a prii oamenilor. Popa Tonea se a╚Öaz─â ├«n capul mesei, binecuv├«nteaz─â m├«ncarea. GALACTION, O. I 180. 2. (Subiectul este divinitatea) A rev─ârsa asupra cuiva bel╚Öug, mul╚Ťumire, satisfac╚Ťie. Dumnezeu m-au binecuv├«ntat cu o mul╚Ťime de copii. SBIERA, P. 188. 3. A l─âuda, a pream─âri pe cineva sau ceva care ├«╚Ťi d─â satisfac╚Ťie, te mul╚Ťume╚Öte. Loc bun, vericule! spuse la ├«nt├«ia ╚Ťuic─â pe care o b─âu... Dup─â alt─â ╚Ťuic─â se porni iar s─â binecuv├«nteze locul unde slujea. PAS, L. I 91. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: binecuv├«nt.
BINECUV├éNT├ü, binecuv├óntez, vb. I. Tranz. 1. (├Än ritualul bisericesc sau ca obicei familiar, sub influen╚Ťa religiei) A rosti o anumit─â formul─â ritual─â, pentru a atrage asupra unei persoane ajutorul divinit─â╚Ťii sau pentru ca un lucru s─â aduc─â folos. 2. (Despre divinitate) A rev─ârsa asupra cuiva bel╚Öug, fericire. 3. A l─âuda, a pream─âri pe cineva sau ceva. [Prez. ind. ╚Öi: binecuvß║ąnt] ÔÇô Din bine1 + cuv├ónta (dup─â v. sl. blagosloviti).
BINECUV├éNT├üT, -─é, binecuv├ónta╚Ťi, -te, adj. 1. (Cu sens bisericesc) Care a primit binecuv├óntarea cuiva. 2. Fig. Bogat ├«nzestrat de natur─â. 3. (Despre lucruri) Care merit─â laud─â (pentru ac╚Ťiunea sa binef─âc─âtoare). O ploaie binecuv├óntat─â. 4. (Despre cauze, motive etc.) Bine ├«ntemeiat, legitim. ÔÇô V. binecuv├ónta.
binecuv├ónt├í (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. binecuv├ónt├ęz, 2 sg. binecuv├ónt├ęzi, 3 binecuv├ónte├íz─â
binecuv├ónt├í vb., ind. prez. 1 sg. binecuv├ónt├ęz, 2 sg. binecuv├ónt├ęzi, 3 sg. ╚Öi pl. binecuv├ónte├íz─â
BINECUVÂNTÁ vb. 1. (BIS.) a blagoslovi, (înv.) a ura. (I-a ~ pe credincioși.) 2. v. preamări.
BINECUVÂNTÁT adj. 1. (BIS.) blagoslovit, (înv.) preablagoslovit. (~ă Fecioară!) 2. v. preamărit.
BINECUV├éNT├üT adj. v. binevenit, folositor, fundamentat, ├«ndrept─â╚Ťit, ├«ntemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, salutar, serios, temeinic, util.
A binecuv├ónta Ôëá a afurisi, a blestema
Binecuv├óntat Ôëá afurisit
binecuv├«nt├í (binecuv├«nt├ęz, binecuv├«nt├ít), vb. ÔÇô A blagoslovi. De la bine ╚Öi cuv├«nta, compu╚Öi ca ├«n gr. ╬Á߯É╬╗╬┐╬│╬Á╬»╬Ż, sl. blagosloviti, cf. lat. benedicere. ├Än limbajul ecleziastic continu─â s─â fie limpede compunerea; fapt pentru care se pot separa elementele sale, ca ├«n fraza liturgic─â bine este cuv├«ntat cel ce vine ├«ntru numele Domnului. ÔÇô Der. binecuv├«ntare, s. f. (ac╚Ťiunea, formula sau gestul de a binecuv├«nta); binecuv├«nt─âtor, adj. (care binecuv├«nteaz─â).
A BINECUV├éNT├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se bucure de fericire, rev─ârs├ónd harul divin; a blagoslovi. 2) (despre preo╚Ťi) A ajuta s─â beneficieze de harul divinit─â╚Ťii prin invocare; a blagoslovi. 3) fig. A sus╚Ťine, exprim├óndu-╚Öi acordul; a aproba; a ├«ncuviin╚Ťa; a consim╚Ťi. /bine + a cuv├ónta
binecuv├ónt├á v. 1. a chema favorurile cere╚Öti asupra cuiva; 2. a d─ârui cu toate bun─ât─â╚Ťile; 3. a l─âuda, a glorifica: binecuv├ónta╚Ťi pe Domnul! [Traducere dup─â slav. blagoslovi].
binecuvântat a. fig. întemeiat: pricină binecuvântată.
binecuvîntát, -ă adj. Fig. Serios, întemeiat: motive binecuvîntate.
binecuv├«nt├ęz v. tr. Invoc favoarea lui Dumneze┼ş asupra cu─şva: a binecuv├«nta armata. Glorific, laud: binecuv├«nta╚Ťi pe Domnu! Recompensez, d─âru─şesc cu─şva toate bun─ât─â╚Ťile: Dumneze┼ş ├«─ş binecuv├«nteaz─â pe ce─ş harnic─ş. ÔÇô ╚śi -vintez -ez─ş, -eaz─â, s─â -vintez, -ez─ş, -eze (c├«nd ├«n silaba urm─âtoare e un e sa┼ş ea).
BINECUV├ÄNTA vb. 1. (BIS.) a blagoslovi, (├«nv.) a ura. (I-a ~ pe credincio╚Öi.) 2. a glorifica, a l─âuda, a m─âri, a pream─âri, a preasl─âvi, a prosl─âvi, a sl─âvi, (rar) a ferici. (S─â ~ ziua de fa╚Ť─â.)
BINECUVÎNTAT adj. 1. (BIS.) blagoslovit, (înv.) preablagoslovit. (~ Fecioară!) 2. glorificat, lăudat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!)
binecuvîntat adj. v. BINEVENIT. FOLOSITOR. FUNDAMENTAT. ÎNDREPTĂȚIT. ÎNTEMEIAT. JUST. JUSTIFICAT. LEGITIM. LOGIC. MOTIVAT. SALUTAR. SERIOS. TEMEINIC. UTIL.

Binecuvântat dex online | sinonim

Binecuvântat definitie

Intrare: binecuvânta (1 -cuvânt)
binecuvânta 1 -cuvânt verb grupa I conjugarea I
Intrare: binecuvânta (1 -cuvântez)
binecuvânta 1 -cuvântez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: binecuvânta (1 -cuvintez)
binecuvânta 1 -cuvintez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: binecuvântat
binecuvântat adjectiv