Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

binecuv├ónta vt [At: BIBLIA (1688) pr 8/19 / V: (reg) bire- / Pzi: ~tez, (rar) -v├ónt / E: bine + cuv├ónta] 1 (D. Dumnezeu) A rev─ârsa gra╚Ťia divin─â Si: a blagoslovi. 2 (D. preo╚Ťi) A invoca harul divinit─â╚Ťii asupra cuiva sau a ceva Si: a blagoslovi, (├«vr) a bine-gr─âi. 3 (Pan) A dori prosperitate ╚Öi fericire cuiva (invoc├ónd pe Dumnezeu). 4 A sl─âvi pe Dumnezeu. 5 (Pan) A sl─âvi (├«n semn de recuno╚Ötin╚Ť─â) Si: a ferici, a l─âuda, a pream─âri.
binecuv├ónt├íre sf [At: DR─éGHICI, R. 89 / 10-11 / Pl: ~t─âri / E: binecuv├ónta] 1 (D. Dumnezeu) Rev─ârsare a gra╚Ťiei divine Si: (liv) benedic╚Ťiune, binecuv├óntat1 (1), blagoslovire, blagoslovenie, (├«nv) ur├óciune. 2 (Ccr) Cuvintele cu care se binecuv├ónteaz─â Si: binecuv├óntat1 (2). 3 Urare de prosperitate ╚Öi fericire, cu invocarea numelui lui Dumnezeu Si: binecuv├óntat1 (3). 4 Sl─âvire (├«n semn de recuno╚Ötin╚Ť─â) Si: binecuv├óntat1 (4), fericire, l─âudare, pream─ârire. 5 (├Äe) A (sau a-╚Öi) da ÔÇô A ├«ncuviin╚Ťa.
BINECUV├éNT├ü, binecuv├óntez, vb. I. Tranz. 1. (Despre Dumnezeu) A rev─ârsa gra╚Ťia divin─â; a blagoslovi. ÔÖŽ (Despre preo╚Ťi) A rosti o anumit─â formul─â ritual─â, ├«nso╚Ťit─â de un gest, menit─â a atrage protec╚Ťia divin─â asupra unei persoane sau a unui lucru; a blagoslovi. ÔÖŽ P. anal. A dori prosperitate ╚Öi fericire cuiva (invoc├ónd adesea numele lui Dumnezeu). 2. A l─âuda, a sl─âvi pe Dumnezeu. ÔÖŽ P. anal. A l─âuda, a pream─âri pe cineva ├«n semn de recuno╚Ötin╚Ť─â. [Prez. ind. ╚Öi: (rar) binecuvß║ąnt] ÔÇô Bine + cuv├ónta (dup─â sl. blagosloviti).
BINECUV├éNT├üRE, binecuv├ónt─âri, s. f. Ac╚Ťiunea, formula sau gestul de a binecuv├ónta; benedic╚Ťiune, blagoslovire, blagoslovenie. ÔŚŐ Expr. A (sau a-╚Öi) da binecuv├óntarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. ÔÇô V. binecuv├ónta.
BINECUV├éNT├ü, binecuv├óntez, vb. I. Tranz. 1. (Despre Dumnezeu) A rev─ârsa gra╚Ťia divin─â; a blagoslovi. ÔÖŽ (Despre preo╚Ťi) A rev─ârsa harul divinit─â╚Ťii asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi. ÔÖŽ P. anal. A dori prosperitate ╚Öi fericire cuiva (invoc├ónd adesea numele lui Dumnezeu). 2. A l─âuda, a sl─âvi pe Dumnezeu. ÔÖŽ P. anal. A l─âuda, a pream─âri pe cineva ├«n semn de recuno╚Ötin╚Ť─â. [Prez. ind. ╚Öi: (rar) binecuvß║ąnt] ÔÇô Bine + cuv├ónta (dup─â sl. blagosloviti).
BINECUV├éNT├üRE, binecuv├ónt─âri, s. f. Ac╚Ťiunea, formula sau gestul de a binecuv├ónta; benedic╚Ťiune, blagoslovire, blagoslovenie. ÔŚŐ Expr. A (sau a-╚Öi) da binecuv├óntarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. ÔÇô V. binecuv├ónta.
BINECUV├ÄNT├üRE, binecuv├«nt─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a binecuv├«nta; formula sau cuvintele rostite, ori gestul pe care ├«l face preotul c├«nd binecuv├«nteaz─â. ├Ängenunchind am├«ndoi dinaintea ├Ämp─âratului-Verde, ├«╚Öi jur─â credin╚Ť─â unul altuia, primind binecuv├«ntare de la d├«nsul. CREANG─é, P. 297. M─â ├«ntov─âr─â╚Öir─â de binecuv├«nt─âri p├«n─â ce m─â perdur─â din ochi. NEGRUZZI, S. I 300. ÔŚŐ Expr. A(-╚Öi) da binecuv├«ntarea = a aproba, a ├«ncuviin╚Ťa, a fi de acord (cu ceva). Sub binecuv├«ntarea cuiva = cu aprobarea, ├«ncuviin╚Ťarea, consim╚Ť─âm├«ntul, ├«nvoirea cuiva. Lui L─âpu╚Öneanu-vod─â i-a dat pocal de otrav─â chiar doamna sa, sub binecuv├«ntarea p─ârintelui mitropolit Teofan. SADOVEANU, N. F. 50.
BUNECUV├ÄNT├ü, binecuv├«ntez, vb. I. Tranz. 1. (├Än ritualul bisericesc sau ca obicei familiar, sub influen╚Ťa religiei) A rosti o anumit─â formul─â ritual─â pentru a atrage asupra cuiva ajutorul divinit─â╚Ťii. Binecuv├«nteaz─â-m─â, tat─â, ╚Öi r─âm├«i s─ân─âtos! CREANG─é, P. 274. ÔÖŽ (Cu privire la obiecte de care se servesc oamenii) A sfin╚Ťi, a blagoslovi printr-o formul─â ritual─â, pentru a fi de folos sau a prii oamenilor. Popa Tonea se a╚Öaz─â ├«n capul mesei, binecuv├«nteaz─â m├«ncarea. GALACTION, O. I 180. 2. (Subiectul este divinitatea) A rev─ârsa asupra cuiva bel╚Öug, mul╚Ťumire, satisfac╚Ťie. Dumnezeu m-au binecuv├«ntat cu o mul╚Ťime de copii. SBIERA, P. 188. 3. A l─âuda, a pream─âri pe cineva sau ceva care ├«╚Ťi d─â satisfac╚Ťie, te mul╚Ťume╚Öte. Loc bun, vericule! spuse la ├«nt├«ia ╚Ťuic─â pe care o b─âu... Dup─â alt─â ╚Ťuic─â se porni iar s─â binecuv├«nteze locul unde slujea. PAS, L. I 91. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: binecuv├«nt.
BINECUV├éNT├ü, binecuv├óntez, vb. I. Tranz. 1. (├Än ritualul bisericesc sau ca obicei familiar, sub influen╚Ťa religiei) A rosti o anumit─â formul─â ritual─â, pentru a atrage asupra unei persoane ajutorul divinit─â╚Ťii sau pentru ca un lucru s─â aduc─â folos. 2. (Despre divinitate) A rev─ârsa asupra cuiva bel╚Öug, fericire. 3. A l─âuda, a pream─âri pe cineva sau ceva. [Prez. ind. ╚Öi: binecuvß║ąnt] ÔÇô Din bine1 + cuv├ónta (dup─â v. sl. blagosloviti).
BINECUV├éNT├üRE, binecuv├ónt─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a binecuv├ónta; formula rostit─â sau gestul f─âcut de preot c├ónd binecuv├ónteaz─â. ÔŚŐ Expr. A (sau a-╚Öi) da binecuv├óntarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba.
binecuv├ónt├í (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. binecuv├ónt├ęz, 2 sg. binecuv├ónt├ęzi, 3 binecuv├ónte├íz─â
binecuvântáre s. f., g.-d. art. binecuvântắrii; pl. binecuvântắri
binecuv├ónt├í vb., ind. prez. 1 sg. binecuv├ónt├ęz, 2 sg. binecuv├ónt├ęzi, 3 sg. ╚Öi pl. binecuv├ónte├íz─â
binecuv├ónt├íre s. f. Ôćĺ cuv├óntare
BINECUVÂNTÁ vb. 1. (BIS.) a blagoslovi, (înv.) a ura. (I-a ~ pe credincioși.) 2. v. preamări.
BINECUV├éNT├üRE s. 1. (BIS.) blagoslovire, (livr.) benedic╚Ťiune, (pop.) blagoslovenie, (├«nv.) ur─âciune. 2. v. pream─ârire.
A binecuv├ónta Ôëá a afurisi, a blestema
binecuv├«nt├í (binecuv├«nt├ęz, binecuv├«nt├ít), vb. ÔÇô A blagoslovi. De la bine ╚Öi cuv├«nta, compu╚Öi ca ├«n gr. ╬Á߯É╬╗╬┐╬│╬Á╬»╬Ż, sl. blagosloviti, cf. lat. benedicere. ├Än limbajul ecleziastic continu─â s─â fie limpede compunerea; fapt pentru care se pot separa elementele sale, ca ├«n fraza liturgic─â bine este cuv├«ntat cel ce vine ├«ntru numele Domnului. ÔÇô Der. binecuv├«ntare, s. f. (ac╚Ťiunea, formula sau gestul de a binecuv├«nta); binecuv├«nt─âtor, adj. (care binecuv├«nteaz─â).
A BINECUV├éNT├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se bucure de fericire, rev─ârs├ónd harul divin; a blagoslovi. 2) (despre preo╚Ťi) A ajuta s─â beneficieze de harul divinit─â╚Ťii prin invocare; a blagoslovi. 3) fig. A sus╚Ťine, exprim├óndu-╚Öi acordul; a aproba; a ├«ncuviin╚Ťa; a consim╚Ťi. /bine + a cuv├ónta
binecuv├ónt├á v. 1. a chema favorurile cere╚Öti asupra cuiva; 2. a d─ârui cu toate bun─ât─â╚Ťile; 3. a l─âuda, a glorifica: binecuv├ónta╚Ťi pe Domnul! [Traducere dup─â slav. blagoslovi].
binecuvântare f. fapta de a binecuvânta și rezultatul ei.
binecuv├«nt├íre f. Ac╚Ťiunea de a binecuv├«nta, benedic╚Ťiune.
binecuv├«nt├ęz v. tr. Invoc favoarea lui Dumneze┼ş asupra cu─şva: a binecuv├«nta armata. Glorific, laud: binecuv├«nta╚Ťi pe Domnu! Recompensez, d─âru─şesc cu─şva toate bun─ât─â╚Ťile: Dumneze┼ş ├«─ş binecuv├«nteaz─â pe ce─ş harnic─ş. ÔÇô ╚śi -vintez -ez─ş, -eaz─â, s─â -vintez, -ez─ş, -eze (c├«nd ├«n silaba urm─âtoare e un e sa┼ş ea).
BINECUV├ÄNTA vb. 1. (BIS.) a blagoslovi, (├«nv.) a ura. (I-a ~ pe credincio╚Öi.) 2. a glorifica, a l─âuda, a m─âri, a pream─âri, a preasl─âvi, a prosl─âvi, a sl─âvi, (rar) a ferici. (S─â ~ ziua de fa╚Ť─â.)
BINECUV├ÄNTARE s. 1. (BIS.) blagoslovire, (livr.) benedic╚Ťiune, (pop.) blagoslovenie, (├«nv.) ur─âciune. (~ credincio╚Öilor de c─âtre preot.) 2. glorificare, laud─â, m─ârire, pream─ârire, preasl─âvire, prosl─âvire, slav─â, sl─âvire. (Au adus ~ salvatorului lor.)

Binecuvântare dex online | sinonim

Binecuvântare definitie

Intrare: binecuvânta (1 -cuvânt)
binecuvânta 1 -cuvânt verb grupa I conjugarea I
Intrare: binecuvântare
binecuvântare substantiv feminin
Intrare: binecuvânta (1 -cuvântez)
binecuvânta 1 -cuvântez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: binecuvânta (1 -cuvintez)
binecuvânta 1 -cuvintez verb grupa I conjugarea a II-a