BINECUNOSCÚT, -Ă, binecunoscuți, -te, adj. Care este foarte cunoscut. – Bine + cunoscut. [idem DEX ’84]

bíne cunoscút (știut bine) adv. + adj. (caz ~ de toată lumea)

binecunoscút adj., m., pl. binecunoscúți; f. sg. binecunoscútă, pl. binecunoscúte