Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru binecrescut

binecresc├║t, ~─â a [At: MDENC / Pl: ~u╚Ťi, ~e / E: bine + crescut] Manierat.
BINECRESC├ÜT, -─é, binecrescu╚Ťi, -te, adj. Care a primit o educa╚Ťie aleas─â; cu purt─âri cuviincioase. ÔÇô Bine + crescut (dup─â fr. bien-├ęlev├ę). [idem DEX ÔÇÖ84]
BINECRESC├ÜT, -─é, binecrescu╚Ťi, -te, adj. Care a primit o bun─â educa╚Ťie; educat.
BINECRESC├ÜT, -─é, binecrescu╚Ťi, -te, adj. Care a primit o bun─â educa╚Ťie; cu purt─âri frumoase. ÔÇô Din bine1 + crescut (dup─â fr. bien-├ęlev├ę).
binecresc├║t adj. m., pl. binecresc├║╚Ťi; f. sg. binecresc├║t─â, pl. binecresc├║te
BINECRESC├ÜT adj. civilizat, manierat, politicos, (├«nv.) politicit, (fig.) fin, sub╚Ťire, urban. (E un om ~.)
Binecrescut Ôëá necioplit, ne╚Ölefuit, needucat
BINECRESC├ÜT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care a primit o educa╚Ťie bun─â; cu purt─âri cuviincioase. [Sil. -cres-cut] /bine + crescut
BINECRESCUT adj. civilizat, manierat, politicos, (├«nv.) politicit, (fig.) fin, sub╚Ťire, urban. (E un om ~.)

Binecrescut dex online | sinonim

Binecrescut definitie

Intrare: binecrescut
binecrescut