Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
bínder sn [At: DEX2 / E: ger Binder] Strat de beton asfaltic folosit ca strat de legătură între fundația unui drum și stratul de uzură, ca fundație la trotuarele de asfalt etc.
BÍNDER s. n. Strat de beton asfaltic folosit ca legătură între fundația unui drum și stratul de uzură, ca fundație la trotuarele de asfalt etc. – Din germ. Binder.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
BÍNDER s. n. Strat de beton asfaltic folosit ca strat de legătură între fundația unui drum și stratul de uzură, ca fundație la trotuarele de asfalt etc. – Din germ. Binder.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
bínder s. n.
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
bínder s. n.
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
BÍNDER s.n. Strat de beton asfaltic, care face legătura între fundația unui drum și stratul de uzură. [< germ. Binder].
BÍNDER s. n. strat de beton asfaltic care face legătura între fundația unui drum și stratul de uzură. (< germ. Binder)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
bínder s. n. (tehn.; cuv. germ.) Beton asfaltic ◊ „După ce s-au turnat două rânduri de binder peste piatra de râu cu care era pavată strada și au fost ridicate bordurile trotuarelor cu circa 15 centimetri, lucrarea a fost abandonată fără a se face îmbrăcămintea asfaltică.” R.l. 22 VI 83 p. 2 (din germ., engl. Binder; DEX, DN3)
BINDER, Antoaneta (n. 1922, Ploiești), pictor și gravor român. Stabilită la Bonn (1973). Portrete esențializate în în grafică („N. Titulescu”). În pictură realizează compoziții echilibrate cromatic, într-o structură geometrică („Sentiment în vidul atelierului”).
- sursa: DE 1993-2009
- permalink
BINDER, Francisc (1824-1875), farmacist și călător român. A întreprins trei călătorii în Orientul Apropiat și Africa (1849, 1859-1860, 1861-1862); navigînd pe Nilul Alb a ajuns pînă în reg. bazinului fl. Congo (azi Zair).
- sursa: DE 1993-2009
- permalink