biméstru sn [At: DA ms / Pl: ~re / E: fr bimestre] (Fnn) Perioadă de două luni.

BIMÉSTRU, bimestre, s. n. (Rar) Răstimp de două luni.

BIMÉSTRU, bimestre, s. n. Interval de două luni. – Din fr. bimestre (lat. lit. bimestris).

biméstru (livr.) s. n., art. biméstrul; pl. biméstre

biméstru s. n., art. biméstrul; pl. biméstre

BIMÉSTRU s.n. (Rar) Interval de două luni. [Pl. -re. / cf. fr. bimestre, lat. bimestris].

BIMÉSTRU s. n. interval de două luni. (< fr. bimestre)

*bímestru n., pl. e (lat. bimestris, bimestrial, d. bis, de doŭă orĭ, și mensis, lună. V. semestru). Timp de doŭă lunĭ.

bimestru definitie

bimestru dex

Intrare: bimestru

bimestru substantiv neutru