bimbașa definitie

2 intrări

16 definiții pentru bimbașa

bímbașă sm [At: (a. 1788) IORGA, S. D. VIII, 105 / V: -aș, (pop) -mpașă / A și: -șa / Pl: ~și, -șale / E: tc bimbaši] (Înv) 1 Comandant peste 1000 de soldați în armata turcă. 2 (Fam; îe) A trăi ca (un) ~ A trăi în belșug.
bimpáșă sm vz bimbașă
BÍMBAȘĂ, bimbași, s. m. (Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi fam. în expr.) A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug. [Var.: bímpașă s. m.] – Din tc. binbașı.
BÍMPAȘĂ s. m. v. bímbașă.
BÍMBAȘĂ, bimbași, s. m. (Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi fam. în expr.) A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug. [Var.: bímpașă s. m.] – Din tc. binbași.
BÍMPAȘĂ s. m. v. bimbașă.
BÍMBAȘA, bimbași, s. m. (Învechit; în armata turcă din secolul al XIX-lea) Comandant, căpetenie peste 1000 de soldați. Am să-mi durez o pereche de poturi arnăuțești, să par că-s bimbașa Sava. ALECSANDRI, T. 181. ◊ (Azi numai în expr.) A trăi ca un bimbașa (sau ca bimbașa) = a trăi în lux, în belșug. (în forma bimpașa) La mine trăiți ca bimpașa, se lăuda jupîn Moțatu. STANCU, D. 371. De unde trăiam înainte ca bimbașa cu patru sfanți pe si, astăzi nu-mi ajung patru poli. La TDRG. – Variantă: bímpașa s. m.
BÍMBAȘA, bimbași, s. m. (Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi în expr.) A trăi ca (un) bimbașa = a trăi în belșug. [Var.: bímpașa s. m.] – Tc. binbași.
BÍMPAȘA s. m. v. bimbașa.
bímbașă s. m., art. bímbașa, g.-d. art. bímbașei; pl. bímbași
bímbașă s. m., art. bímbașa, g.-d. art. bímbașei; pl. bímbași
bimbașá (bimbașále), s. f. – Colonel al armatei turcești. – Mr. bimbași. Tc. binbași (Șeineanu, II, 51; Lokotsch 307), cf. bg. binbašija.
BIMBÁȘĂ ~i m. ist. Comandant în vechea armată turcească care avea în subordinea sa o mie de ostași. /<turc. binbași
bimbașa m. odinioară căpetenie peste o mie de soldați turci, colonel: căpitani, bulucbași, bimbași, sumă POP. [Turc. BIMBAȘY].
Bimbașa (Sava) m. căpetenia Arnăuților din armata lui Ipsilante, în epoca Zaverei, șeful gardei domnești sub Șuțu (1801), Al. Moruzi (1806) și Scarlat Calimah (1812-1818), faimos prin luxul, vitejia și dărnicia sa. Trecând în partea Turcilor, petrecu o vieață de Pașă rămasă proverbială; el peri tăiat de Turci în București: am să-mi durez o pereche de poturi ărnăuțești, să par ca’s Bimbașa Sava AL.
bímbașa m., gen al luĭ, pl. inuz. ar fi -și (turc. bin-bašy, maĭor, d. bin, o mie, și bašy, șef. V. baș, bulibașa, pașa). 1800-1850. Maĭor (nu „colonel”, care e miraláĭ): vestitu bimbașa Sava. Azĭ. Fam. Adv. A ședea bimbașa (orĭ și bimbaș), a ședea ca un șef și a porunci. V. lăstun și (peste) picĭor.

bimbașa dex

Intrare: bimbașă
bimbașă substantiv masculin
bimpașă
Intrare: bimbașa
bimbașa