Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

6 defini╚Ťii pentru biloculare

bilocul├ír, ~─â a [At: GRECESCU, FL. 16 / Pl: ~i, ~e / E: fr biloculaireJ (Bot; d. organele plantelor) Cu dou─â cavit─â╚Ťi separate de un perete.
biloculár adj. m., pl. biloculári; f. biloculáră, pl. biloculáre
biloculár adj. m., pl. biloculári; f. sg. biloculáră, pl. biloculáre
BILOCUL├üR, -─é adj. (Despre fructe, organe) Care are dou─â cavit─â╚Ťi separate printr-un perete transversal; cu dou─â loji. [Cf. fr. biloculaire].
BILOCULÁR, -Ă adj. cu două locuri (2). (< fr. biloculaire)
BILOCULÁRE s. f. deformare patologică a unui organ anatomic, care se împarte în două loji. (după fr. biloculation)

Biloculare dex online | sinonim

Biloculare definitie

Intrare: bilocular
bilocular adjectiv
Intrare: biloculare
biloculare