bileálă sf [At: CANTEMIR, IST. 115 / Pl: ~eli / E: ucr бигyнки] (Îrg) 1 Fard alb. 2 Pudră albă. 3 (Spc) Carbonat de plumb.

GHILEÁLĂ, ghileli, s. f. (Reg.) Faptul de a ghili; ghilit1. – Ghili + suf. -eală.

GHILEÁLĂ, ghileli, s. f. (Reg.) Faptul de a ghili; ghilit1. – Ghili + suf. -eală.

BILEÁLĂ s. f. ghileală.

GHILEÁLĂ, ghileli, s. f. Suliman alb, pudră albă. Negustor de băcan, iruri, ghileală, sulimineală. CREANGĂ, P. 112. Pune fața la ghileală, Buze moi la rumineală Și sprîncene la cerneală, ALECSANDRI, P. P. 125. – Variantă: bileálă s. f.

ghileálă (reg.) s. f., g.-d. art. ghilélii; pl. ghiléli

ghileálă s. f., g.-d. art. ghilélii; pl. ghiléli

bileálă s.f. (înv.) pudră albă, suliman alb.

ghileálă, ghiléli, s.f. (reg.) 1. înălbire (a pânzei), ghilit. 1. pudră.

bileală (ghileală) f. Mold. dres, suliman.

ghileală f. (ironic) pudră (CR.). [V. ghili].

bileálă f., pl. elĭ (rut. bililo, vsl. bĭelito, albeală). Vechĭ. Albeală, suliman alb, cerusă. – Azĭ nord și est numaĭ ghi-.

ghileálă, V. bileală.