Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru bilețel

bilețél sn [At: DA ms / Pl: ~ele / E: bilet + -el] 1-4 (Șhp) Bilet (1-2) (mic).
BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui bilet. – Bilet + suf. -el.
BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui bilet. – Bilet + suf. -el.
BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui bilet (1). Mi-a trimis... un bilețel în care îmi spunea că... îl cheamă la București. DUMITRIU, B. F. 39.
BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui bilet.
bilețél s. n., pl. bilețéle
bilețél s. n., pl. bilețéle
BILEȚÉL s. (pop.) răvășel.
*bilețél n., pl. e. Bilet mic, scrisorică, răvășel.
BILEȚEL s. (pop.) răvășel. (I-a trimis un ~.)

bilețel definitie

bilețel dex

Intrare: bilețel
bilețel substantiv neutru