bilețél sn [At: DA ms / Pl: ~ele / E: bilet + -el] 1-4 (Șhp) Bilet (1-2) (mic).

BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui bilet. – Bilet + suf. -el.

BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui bilet. – Bilet + suf. -el.

BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui bilet (1). Mi-a trimis... un bilețel în care îmi spunea că... îl cheamă la București. DUMITRIU, B. F. 39.

BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui bilet.

bilețél s. n., pl. bilețéle

bilețél s. n., pl. bilețéle

BILEȚÉL s. (pop.) răvășel.

*bilețél n., pl. e. Bilet mic, scrisorică, răvășel.

BILEȚEL s. (pop.) răvășel. (I-a trimis un ~.)