bildungsroman definitie

9 definiții pentru bildungsroman

bildungsroman sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: ger Bildungsroman] (Lit) Roman care prezintă procesul de formare a unui caracter.
BILDUNGSROMÁN, bildungsromane, s. n. Roman care prezintă procesul de formare a unui caracter (2). – Din germ. Bildungsroman.
BILDUNGSROMÁN, bildungsromane, s. n. (Lit.) Roman care prezintă procesul de formare a unui caracter (2). – Din germ. Bildungsroman.
bíldungsromán (-dungs-ro) s. n., pl. bildungsrománe
bildungsromán s. n. → roman
BILDUNGSROMÁN s.n. (Lit.) Roman care prezintă procesul de formare a unei personalități sub acțiunea educației și a experienței dobândite prin participarea la frământările vieții sociale. [< germ. Bildungsroman].
BILDUNGSROMÁN s. n. roman care înfățișează procesul de formare a personalității eroului sub acțiunea educației și a experienței dobândite. (< germ. Bildungsroman)
bildungsromán s. n. (germanism) Roman psihologic al formării unei personalități ◊ „Criticul își devine personaj, iar critica sa ne apare ca fragmentarium al unui bildungsroman-foileton care se va scrie pe măsură ce va fi trăit.” Săpt. 31 XII 84 p. 8 (din germ. Bildungsroman; cf. it bildungsroman; PN 1987; DN3, DEX-S)
BILDUNGSROMAN (< germ. Bildung „educație”) s. n. Roman care prezintă procesul de formare a personalității morale și intelectuale a personajului principal, prin intermediul experienței directe („Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister” de Goethe, „Muntele vrăjit” de Thomas Mann).

bildungsroman dex

Intrare: bildungsroman
bildungsroman substantiv neutru
  • silabisire: -dungs-ro-