Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru bijuterie

bijuter├şe sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr bijouterie] 1 Obiect de podoab─â f─âcut din metal nobil (╚Öi pietre pre╚Ťioase) Si: (├«nv) giuvaer. 2-3 Magazin unde (se fac ╚Öi) se v├ónd bijuterii (1).
BIJUTER├ŹE, bijuterii, s. f. Obiect de podoab─â f─âcut din metal nobil (╚Öi pietre pre╚Ťioase); giuvaer. ÔÖŽ Magazin specializat ├«n confec╚Ťionarea ╚Öi v├ónzarea giuvaerurilor. ÔÇô Din fr. bijouterie.[1]
BIJUTER├ŹE, bijuterii, s. f. Obiect de podoab─â f─âcut din metal nobil (╚Öi pietre pre╚Ťioase); giuvaer. ÔÖŽ Magazin specializat ├«n confec╚Ťionarea ╚Öi v├ónzarea giuvaerurilor. ÔÇô Din fr. bijouterie.
BIJUTER├ŹE, bijuterii, s. f. Obiect de podoab─â f─âcut din metal nobil ╚Öi pietre scumpe; giuvaer. ├«ncepu s─â scoat─â bijuteriile una c├«te una din caseta c─âptu╚Öit─â cu m─âtase ro╚Öie. DUMITRIU, N. 93.
BIJUTER├ŹE, bijuterii, s. f. Obiect de podoab─â f─âcut din metal nobil (╚Öi pietre pre╚Ťioase); giuvaer. ÔÇô Fr. bijouterie.
bijuter├şe s. f., art. bijuter├şa, g.-d. art. bijuter├şei; pl. bijuter├şi, art. bijuter├şile
bijuter├şe s. f., art. bijuter├şa, g.-d. art. bijuter├şei; pl. bijuter├şi, art. bijuter├şile
BIJUTER├ŹE s. giuvaier, odor, podoab─â, (├«nv. ╚Öi pop.) giuvaierica, (pop.) scul─â, (├«nv.) left, (turcism ├«nv.) tefaric. (Inele de aur ╚Öi alte ~ii.)
BIJUTER├ŹE s.f. 1. Obiect de podoab─â; giuvaer. ÔÖŽ (Fig.) Lucru elegant ╚Öi de mare pre╚Ť. 2. Magazin, atelier, fabric─â de bijuterii, de giuvaericale etc. [Gen. -iei. / < fr. bijouterie].
BIJUTER├ŹE s. f. 1. obiect de podoab─â; giuvaer. ÔŚŐ (fig.) lucru elegant ╚Öi de mare pre╚Ť. 2. magazin, atelier de bijuterii. (< fr. bijouterie)
BIJUTER├ŹE ~i f. 1) Obiect confec╚Ťionat din metal nobil sau din piatr─â scump─â folosit ca podoab─â; giuvaier. 2) la pl. Magazin ├«n care se v├ónd (╚Öi se confec╚Ťioneaz─â) asemenea obiecte. 3) fig. Lucrare de propor╚Ťii ╚Öi forme relativ mici care se impune prin elegan╚Ť─â ╚Öi prin minu╚Ťiozitatea detaliilor. [Art. bijuteria; G.-D. bijuteriei; Sil. -ri-e] /<fr. bijouterie
bijuterie f. 1. scul─â pre╚Ťioas─â de podoab─â; 2. comer╚Ť cu bijuterii.
*bijuter├şe f. (fr. bijouterie, d. bijou, g─şuva─şer). G─şuva─şer, podoab─â feme─şasc─â de metal pre╚Ťios. Lucru elegant ╚Öi relativ mic: aceast─â cas─â e o adev─ârat─â bijuterie. Nego╚Ť de g─şuva─şerur─ş.
BIJUTERIE s. giuvaer, odor, podoabă, (înv. și pop.) giuvaerica, (pop.) sculă, (înv.) left, (turcism înv.) tefaric. (Inele de aur și alte ~.)
BIJUTERIE. Subst. Bijuterie, giuvaer, podoab─â, odor, gem─â, left (├«nv.); giuvaericale (pop.). Pandantiv. Coroan─â, coroni╚Ť─â (dim.), diadem─â, mitr─â (├«nv.), tiar─â. Medalion. Colier, colan, salb─â, s─âlbuli╚Ť─â (dim.), ╚Öirag, gherdan (├«nv.). M─ârgele, cilicuri (rar); m─ârgea, m─ârgic─â, m─ârgelu╚Ö─â (dim.), m─ârgelu╚Ť─â. Cercel, cercelu╚Ö (dim.), cerceloi (augm.), toart─â, clips. Inel, inelu╚Ö (dim.), verighet─â. Bro╚Ö─â. Ac de cravat─â. Buton. Br─â╚Ťar─â, br─â╚Ťea (reg,). Lan╚Ť, l─ân╚Ťi╚Öor (dim.), l─ân╚Ťu╚Ö, l─ân╚Ťu╚Öor, lan╚Ťug (pop.), alesid─â (├«nv.). Pafta. Breloc. Bijutier, giuvaergiu, argintar (rar), aurar. Giuvaergerie, bijuterie. Vb. A purta podoabe, a-╚Öi pune podoabe, a se ├«mpodobi, a se podobi (├«nv. ╚Öi reg.). A cizela; a grava; a marca; a monta. V. ├«mpodobire, podoab─â, pietre pre╚Ťioase ╚Öi semipre╚Ťioase.
bijuterii s. f. pl. (de╚Ť.) lan╚Ťuri.

Bijuterie dex online | sinonim

Bijuterie definitie

Intrare: bijuterie
bijuterie substantiv feminin