bijói sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~oaie / E: bij- + -oi] (Trs) 1 Șipot. 2 Fel de fântână.

BIJÓI, bijoaie, s. n. (Reg.) Șipot; izvor. – Probabil formație onomatopeică.

BIJÓI, bijoaie, s. n. (Reg.) Șipot; izvor. – Probabil formație onomatopeică.

BIJÓI, bijoaie, s. n. (Reg.) Șipot, izvor.

bijói (reg.) s. n., pl. bijoáie

bijói s. n., pl. bijoáie

BIJÓI s. v. ciuroi, șipot.

bijóĭ n., pl. oaĭe (b. bij – vîj, a vîjîi). Munt. vest. Trans. Izvor (șipot) care curge pe țeava saŭ pe jgheab (pe jilĭp). V. țuțur.

bijoi s. v. CIUROI. ȘIPOT.

bijoi definitie

bijoi dex

Intrare: bijoi

bijoi substantiv neutru