bigamie definitie

12 definiții pentru bigamie

bigamíe sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr bigamie] 1-2 Situație a persoanei bigame (1, 3). 3 (Jur) Infracțiune penală ce constă în încheierea unei căsătorii, de către o persoană căsătorită, fără a i se fi desfăcut căsătoria anterioară.
BIGAMÍE, bigamii, s. f. (Jur.) Infracțiune care constă în încheierea de către o persoană căsătorită a unei noi căsătorii. – Din fr. bigamie.
BIGAMÍE, bigamii, s. f. Situația unei persoane bigame. – Din fr. bigamie.
BIGAMÍE s. f. Situația în care se găsește o persoană bigamă. Conform Codului penal al Republicii Populare Romîne, delictul de bigamie se pedepsește cu închisoare corecțională.
BIGAMÍE, bigamii, s. f. Situația în care se găsește o persoană bigamă. – Fr. bigamie.
bigamíe s. f., art. bigamía, g.-d. art. bigamíei; pl. bigamíi, art. bigamíile
bigamíe s. f., art. bigamía, g.-d. art. bigamíei; pl. bigamíi, art. bigamíile
BIGAMÍE s.f. Situație în care se găsește o persoană căsătorită legal cu două persoane în același timp. [Gen. -iei. / cf. fr. bigamie, it. bigamia].
BIGAMÍE s. f. situație a cuiva căsătorit cu două persoane în același timp. (< fr. bigamie)
BIGAMÍE ~i f. Situație de bigam. [Art. bigamia; G.-D. bigamiei; Sil. -mi-e] /<fr. bigamie
bigamie f. crima bigamului.
*bigamíe f. (d. bigam). Starea bigamuluĭ.

bigamie dex

Intrare: bigamie
bigamie substantiv feminin