bigă2 sf [At: DN3 / Pl: ~ge / E: lat biga] Car roman, de obicei cu două roți, tras de doi cai.

bígă3 sm vz bic

bígă1 sf [At: LTR / Pl: bigi / E: fr bigue] 1 Aparat pentru încărcat și descărcat mărfuri în porturi, format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută cu scripeți. 2 (Arg) Penis.

BÍGĂ, bigi, s. f. Macara cu un braț oscilant, articulat la partea inferioară și comandat prin cabluri, folosită în construcții și la bordul navelor. – Din fr. bigue.

BÍGĂ, bigi, s. f. Aparat format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută de scripeți, cu ajutorul căreia se încarcă sau se descarcă mărfurile în porturi. – Din fr. bigue.[1]

BÍGĂ, bigi, s. f. Aparat de ridicat, instalat pe bordul navelor. – Fr. bigue.

bígă1 (macara) s. f., g.-d. art. bígii; pl. bigi

bígă2 (car roman) s. f., g.-d. art. bígei; pl. bíge

bígă (car roman) s. f., pl. bíge

bígă (macara) s. f., g.-d. art. bígii; pl. bigi

BÍGĂ2 s.f. Car roman, de obicei cu două roți, la care erau înhămați doi cai. [< lat. biga, cf. fr. bige].

BÍGĂ1 s.f. Tip special de macara, întrebuințată la bordul navelor pentru încărcări și descărcări. [Pl. -gi. / < it. biga, fr. bigue].

BÍGĂ2 s. f. car roman cu două roți, la care erau înhămați doi cai. (< lat. biga)

BÍGĂ1 s. f. macara specială la bordul navelor pentru încărcări și descărcări. (< fr. bigue)

BÍGĂ ~gi f. Macara de construcție specială, folosită pentru încărcări și descărcări, mai ales la bordul navelor. /<fr. bigue

a-l durea în bigă / în cot / în cur / în șpiț expr. (vulg.) a nu-i păsa, a-i fi indiferent.