bigă definitie

16 definiții pentru bigă

bigă2 sf [At: DN3 / Pl: ~ge / E: lat biga] Car roman, de obicei cu două roți, tras de doi cai.
bígă3 sm vz bic
bígă1 sf [At: LTR / Pl: bigi / E: fr bigue] 1 Aparat pentru încărcat și descărcat mărfuri în porturi, format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută cu scripeți. 2 (Arg) Penis.
BÍGĂ, bigi, s. f. Macara cu un braț oscilant, articulat la partea inferioară și comandat prin cabluri, folosită în construcții și la bordul navelor. – Din fr. bigue.
BÍGĂ, bigi, s. f. Aparat format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută de scripeți, cu ajutorul căreia se încarcă sau se descarcă mărfurile în porturi. – Din fr. bigue.[1]
BÍGĂ, bigi, s. f. Aparat de ridicat, instalat pe bordul navelor. – Fr. bigue.
bígă1 (macara) s. f., g.-d. art. bígii; pl. bigi
bígă2 (car roman) s. f., g.-d. art. bígei; pl. bíge
bígă (car roman) s. f., pl. bíge
bígă (macara) s. f., g.-d. art. bígii; pl. bigi
BÍGĂ2 s.f. Car roman, de obicei cu două roți, la care erau înhămați doi cai. [< lat. biga, cf. fr. bige].
BÍGĂ1 s.f. Tip special de macara, întrebuințată la bordul navelor pentru încărcări și descărcări. [Pl. -gi. / < it. biga, fr. bigue].
BÍGĂ2 s. f. car roman cu două roți, la care erau înhămați doi cai. (< lat. biga)
BÍGĂ1 s. f. macara specială la bordul navelor pentru încărcări și descărcări. (< fr. bigue)
BÍGĂ ~gi f. Macara de construcție specială, folosită pentru încărcări și descărcări, mai ales la bordul navelor. /<fr. bigue
a-l durea în bigă / în cot / în cur / în șpiț expr. (vulg.) a nu-i păsa, a-i fi indiferent.

bigă dex

Intrare: bigă (car roman)
bigă car roman substantiv feminin
Intrare: bigă (macara)
bigă macara substantiv feminin
Intrare: bigă
bigă