Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 565654:

*bifúrc și a v. tr. (bi- și furcă; fr. bifurquer v. intr.). Ramific în doŭă: drumu se bifurcă. Fig. Învățămîntu se bifurcă, se desparte în doŭă.

Bifurcare dex online | sinonim

Bifurcare definitie