bifare definitie

2 intrări

16 definiții pentru bifare

bifa1 vt [At: DEX2 / Pzi: ~féz / E: fr biffer] 1 A pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate. 2 (Fig) A rezolva.
bifa2 vt [At: DA ms / Pzi: ~féz / E: nct] (La jocul de cărți) 1 A numi ponta. 2 A se retrage.
bifáre sf [At: DEX2 / Pl: ~fări / E: bifa1] 1 Marcare a unor cifre sau a unor cuvinte dintr-un registru cu litera „v”, ca semn că au fost verificare Si: bifat1 (1). 2 (Fig) Rezolvare.
BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A pune bife. – Din fr. biffer.
BIFÁRE, bifări, s. f. Acțiunea de a bifa. – V. bifa.
BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Din fr. biffer.
BIFÁRE, bifări, s. f. Acțiunea de a bifa. – V. bifa.
BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A nota cu un semn mic (în formă de «V») anumite cuvinte sau cifre dintr-un registru, dintr-o listă etc., spre a ști că au fost luate în considerare, controlate, verificate etc.
BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A nota cu un mic semn (în formă de „v”) anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă, spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Fr. biffer.
bifá (a ~) vb., ind. prez. 3 bifeáză
bifá vb., ind. prez. 1 sg. biféz, 3 sg. și pl. bifeáză
bifáre s. f., g.-d. art. bifării; pl. bifări
BIFÁ vb. I. tr. A face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau rânduri dintr-o listă, dintr-o scrisoare etc. pentru anulare, punere în evidență; a însemna. [< fr. biffer].
BIFÁRE s.f. Acțiunea de a bifa. [< bifa].
BIFÁ vb. tr. a face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau rânduri dintr-o listă. (< fr. biffer)
A BIFÁ ~éz tranz. (cuvinte, cifre dintr-un text, registru, nume dintr-o listă etc.) A marca printr-un semn (în formă de „v”) pentru a pune în evidență în anumite scopuri. /<fr. biffer

bifare dex

Intrare: bifa
bifa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: bifare
bifare substantiv feminin