bie definitie

9 definiții pentru bie

bie sn [At: DEX2 / E: fr biais] 1 Linie oblică. 2 Direcție oblică. 3 (Îlav) În ~ Oblic. 4 (Ccr) Fâșie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie.
BIÉ, bieuri, s. n. Linie, direcție oblică. ◊ Loc. adj. și adv. În bie = oblic. ♦ (Concr.) Fâșie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie. [Pr.: bie] – Din fr. biais.
BIÉ s. n. Linie, direcție oblică. ◊ Loc. adj. și adv. În bie = oblic. ♦ (Concr.) Fâșie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie. – Din fr. biais.
bie [pron. bĭe] s. n., art. biéul; (fâșii) pl. biéuri
bié s. n., art. biéul; pl. biéuri
BIÉ s.n. (Franțuzism) Linie, sens, direcție oblică, oblicitate. ◊ În bie = oblic; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite. [Pron. bi-e, var. bieu s.n. / < fr. biais].
BIÉ s. n. fâșie de material textil tăiată oblic, în croitorie. (< fr. biais)
BIE. Bie f., ar. (Fărș); Biescu (Puc); Biești s.
-BIE „viață, viețuire”. ◊ gr. bios „viață” > fr. -bie > rom. -bie.

bie dex

Intrare: bie (subst.)
bie subst. substantiv neutru
Intrare: Bie
Bie
Intrare: bie (suf.)
bie suf.