bie sn [At: DEX2 / E: fr biais] 1 Linie oblică. 2 Direcție oblică. 3 (Îlav) În ~ Oblic. 4 (Ccr) Fâșie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie.

BIÉ, bieuri, s. n. Linie, direcție oblică. ◊ Loc. adj. și adv. În bie = oblic. ♦ (Concr.) Fâșie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie. [Pr.: bie] – Din fr. biais.

BIÉ s. n. Linie, direcție oblică. ◊ Loc. adj. și adv. În bie = oblic. ♦ (Concr.) Fâșie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie. – Din fr. biais.

bie [pron. bĭe] s. n., art. biéul; (fâșii) pl. biéuri

bié s. n., art. biéul; pl. biéuri

BIÉ s.n. (Franțuzism) Linie, sens, direcție oblică, oblicitate. ◊ În bie = oblic; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite. [Pron. bi-e, var. bieu s.n. / < fr. biais].

BIÉ s. n. fâșie de material textil tăiată oblic, în croitorie. (< fr. biais)

BIE. Bie f., ar. (Fărș); Biescu (Puc); Biești s.

-BIE „viață, viețuire”. ◊ gr. bios „viață” > fr. -bie > rom. -bie.