bidon definitie

16 definiții pentru bidon

bidón sn [At: CAZIMIR, Gr. 88 / Pl: ~oane / E: fr bidon] 1 Vas pentru păstrarea și transportul lichidelor. 2 Ploscă de ținut apă sau altă băutură. 3 Conținut al unui bidon. 4-5 (Nob) (Vas de) sticlă. 6 (Arg; lpl; fig) Sâni.
BIDÓN, bidoane, s. n. Vas din tablă, material plastic etc. folosit pentru păstrarea sau transportul lichidelor. ♦ Ploscă de tablă simplă sau emailată (îmbrăcată în postav sau piele), utilizată pentru păstrarea apei sau a altor băuturi. – Din fr. bidon.
BIDÓN, bidoane, s. n. Vas (de tablă) pentru păstrarea sau transportul lichidelor. ♦ Ploscă de tablă simplă sau emailată (îmbrăcată în postav sau piele), de ținut apă sau altă băutură. – Din fr. bidon.
BIDÓN, bidoane, s. n. Vas de tablă, de diferite forme, în care se păstrează sau se transportă lichide. în bidoane de tinichea pline cu pămînt cresc tufe de verdeață și flori mirositoare. BART, E. 330. ♦ Un fel de ploscuță de tablă simplă sau emailată, îmbrăcată (uneori) în piele, pînză sau postav, în care soldații și excursioniștii își țin apa de băut sau alte băuturi. Soldații ieșeau din gropi, strîngîndu-se în jurul căruțelor, cu gamelele și bidoanele. CAMILAR, N. I 395. Picioarele mergeau singure, după clinchetul sec al bidoanelor. CAMILAR, N. II 439. Crăciun înălță bidonul cu rachiu, trase un gît și-l trecu lui Michiu. SADOVEANU, O. VI 130.
BIDÓN, bidoane, s. n. Vas de tablă în care se păstrează sau se transportă lichide. ♦ Ploscuță de tablă simplă sau emailată (îmbrăcată în postav sau piele), folosită de soldați și de excursioniști pentru a-și păstra băutura. – Fr. bidon.
bidón s. n., pl. bidoáne
bidón s. n., pl. bidoáne
BIDÓN s. (reg.) matara.
BIDÓN s.n. Vas de metal portativ în care se păstrează lichide; (spec.) vas de tablă (învelit cu postav) în care se păstrează apa de băut în excursii, în marșuri etc. [Pl. -oane. / < fr. bidon, cf. it. bidone].
BIDÓN s. n. recipient portativ pentru lichide; vas de tablă în care se păstrează apa de băut în excursii, marșuri etc. (< fr. bidon)
BIDÓN ~oáne n. 1) Recipient (de metal sau din mase plastice) cu capac, folosit pentru păstrarea și transportarea lichidelor. 2) Ploscă căptușită pe din afară cu postav sau cu piele, folosită pentru a păstra băutura în condiții de campanie. /<fr. bidon
bidon n. cană de apă, vin, uleiu (mai ales la militari).
*bidón n., pl. oane (fr. bidon). Bsrb. Ploscă (militară). Garniță (de untdelemn, de petrol). V. matara.
plóscă f., pl. ștĭ, șcĭ și ște (vsl. ploskva, d. ploskŭ, lat; bg. sîrb. ceh. ploska. V. palașcă). Butelie de lemn (saŭ și de metal orĭ de sticlă) lată și legată cu curele ca să poată fi purtată atîrnată de umăr. (Azĭ în armată îĭ zice bidon). Fig. Iron. Țîță mare. V. matara, garniță.
BIDON s. (reg.) matara. (~ pentru apă.)
bidon, bidoane s. n. 1. (peior.) sân de femeie. 2. infracțiune constând în transferarea banilor câștigați ilicit dintr-un cont în altul pentru a li se pierde urma.

bidon dex

Intrare: bidon
bidon substantiv neutru