bidinea definitie

21 definiții pentru bidinea

badaná sf vz bidinea
bidineá sf [At: ALECSANDRI, T. 412 / V: (reg) badana / Pl: ~ele / E: tc badana] Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit.
BADANÁ s. f. v. bidinea.
BIDINEÁ, bidinele, s. f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), folosită pentru văruit. [Var.: (reg.) badaná s. f.] – Din tc. badana.
BADANÁ s. f. v. bidinea.
BIDINEÁ, bidinele, s. f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit. [Var.: (reg.) badaná s. f.] – Din tc. badana.
BADANÁ s. f. v. bidinea.
BIDINEÁ, bidinele, s. f. Perie de spoit pereții, de obicei cu coadă lungă, făcută (mai ales) din păr de porc. Văruiau cîțiva inși cotețele găinilor – Vino încoa și pune mina pe bidinea și tu! i-au poruncit. PAS, L. I 97. În via părăginită iarba... acoperă răzoarele și îneacă cuprinsul într-o verdeață moale...: parc-ar fi scuturat cineva bidinele muiete în roșu, galben și albastru pe d-asupra cîmpiei. DELAVRANCEA, S. 221. – Variantă: (Mold.) badaná, badanale (LESNEA, I. 127, CREANGĂ, A. 129, ALECSANDRI, T. 412), s. f.
BADANÁ s. f. v. bidinea.
BIDINEÁ, bidinele, s. f. Perie de văruit pereții. [Var.: badaná s. f.] – Tc. badana.
bidineá s. f., art. bidineáua, g.-d. art. bidinélei; pl. bidinéle, art. bidinélele
bidineá s. f., art. bidineáua, g.-d. art. bidinélei; pl. bidinéle
BIDINEÁ s. (reg.) perie, (prin Transilv.) mătură, (Transilv.) meseleu, (prin Munt.) premetea, (sudul Transilv. și nordul Olt.) spoitor.
bidineá (bidinéle), s. f.1. (Înv.) Pensulă. – 2. Pensulă mare pentru zugrăvit. – Var. (Mold.) badana. Tc. badana (Șeineanu, II, 34; Lokotsch 156; Ronzevalle 43), cf. bg. badana. – Der. bidinar, s. m. (zugrav).
BIDINEÁ ~éle f. Perie mare, de obicei rotundă, cu coadă lungă, folosită la văruitul pereților. [Art. bidineaua; G.-D. bidinelei; Sil. -di-nea] /<turc. badana
badanà f. Mold. V. bidineà: cu niște târsoage de barbe cât badanalele de mari CR.
bidineà f. perie de spoit casa. [Mold. badana = turc. BADANÁ].
badaná V. bidinea.
bidineá (vest) f., pl. ele și badaná (est) f. (turc. badaná). Perie rătundă cu mîneru foarte lung întrebuințată la văruit. V. perie.
BIDINEA s. (reg.) perie, (prin Transilv.) mătură, (Transilv.) meseleu, (prin Munt.) premetea, (sudul Transilv. și nordul Olt.) spoitor. (Cu ~ se văruiesc pereții.)
bidinea, bidinele s. f. (friz., glum.) pămătuf.

bidinea dex

Intrare: bidinea
bidinea substantiv feminin
badana substantiv feminin