biclorură definitie

7 definiții pentru biclorură

biclorúră sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr bichlorure] Compus cu doi atomi de clor.
biclorúră (bi-clo-) s. f., g.-d. art. biclorúrii; pl. biclorúri
biclorúră s. f. (sil. -clo-) → clorură
BICLORÚRĂ, bicloruri, s.f. Sare a acidului clorhidric.
BICLORÚRĂ s.f. Compus care conține doi atomi de clor. [< fr. bichlorure].
BICLORÚRĂ s. f. Compus din doi atomi de clor. (din fr. bichlorure)
*biclorúră f., pl. ĭ Chim. Clorură dublă (de ex., sublimatu).

biclorură dex

Intrare: biclorură
biclorură substantiv feminin
  • silabisire: -clo-