biciuitor definitie

10 definiții pentru biciuitor

biciuitor, ~oare a [At: DA ms / P: ~ciu-i-tor / Pl: ~i, ~oare / E: biciui + -tor] (Adesea fig) 1 Care biciuiește (4). 2 (Fig) Usturător.
BICIUITÓR, -OÁRE, biciuitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care biciuiește; usturător. [Pr.: -ciu-i-] – Biciui + suf. -tor.
BICIUITÓR, -OÁRE, biciuitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care biciuiește; usturător. – Biciui + suf. -tor.
BICIUITÓR, -OÁRE, biciuitori, -oare, adj. 1. Care lovește, care face să usture. Vînt biciuitor. 2. (Despre vorbe, scrieri, critici) Usturător, aspru, necruțător. Satiră biciuitoare. ♦ (Substantivat) Critic aspru, satiric. Caragiale este un aprig biciuitor al moravurilor burghezi.
BICIUITÓR, -OÁRE, biciuitori, -oare, adj. Care biciuiește. – Din biciui + suf. -(i)tor.
biciuitór (-ciu-i-) adj. m., pl. biciuitóri; f. sg. și pl. biciuitoáre
biciuitór adj. m., pl. biciuitóri; f. sg. și pl. biciuitoáre
BICIUITÓR adj. v. sarcastic, satiric.
BICIUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care biciuiește. Vânt ~. Critică ~oare. /a biciui + suf. ~tor
biciuitor adj. v. SARCASTIC. SATIRIC.

biciuitor dex

Intrare: biciuitor
biciuitor adjectiv