Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru biciuire

biciu├ş [At: DOSOFTEI, V. S. 61 / V: sb-, zb- / Pzi: -esc, biciui / E: bici] 1-2 vtr A (se) lovi cu biciul. 3-4 vtr (Pex) A (se) lovi cu ceva (ca biciul), produc├ónd usturime Si: a (se) flagela. 5-6 vtr A (se) lovi cu crava╚Öa. 7 vt (Fig) A critica f─âr─â cru╚Ťare. 8 vt (Fig) A satiriza.
biciu├şre sf [At: MACEDONSKI, O. I, 153 / Pl: ~ri / E: biciui] 1 Lovire cu biciul (1) Si: biciuial─â (1), biciuit1 (1), biciuitur─â (1). 2 Lovire cu un obiect asem─ân─âtor cu biciul. Si: biciuial─â (2), biciuit1 (2), biciuitur─â (2). 3 Lovire cu crava╚Öa Si: biciuial─â (3), biciuit1 (3), biciuitur─â (3). 4 (Fig) Critic─â ustur─âtoare Si: biciuial─â (4), biciuit1 (4), biciuitur─â (4). 5 (Fig) Satirizare.
BICIU├Ź, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) lovi cu biciul. ÔÖŽ Tranz. A lovi cu ceva (sub╚Ťire ca biciul), produc├ónd usturime; a flagela; a crava╚Öa. 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza f─âr─â mil─â. [Prez. ind. ╚Öi: b├şciui] ÔÇô Bici + suf. -ui.
BICIU├ŹRE, biciuiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) biciui ╚Öi rezultatul ei; biciuial─â. [Pr.: -ciu-i-] ÔÇô V. biciui.
BICIU├Ź, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) lovi cu biciul. ÔÖŽ Tranz. A lovi cu ceva (sub╚Ťire ca biciul), produc├ónd usturime; a flagela; a crava╚Öa. 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza f─âr─â cru╚Ťare. [Prez. ind. ╚Öi b├şciui. - Var.: (reg.) zbiciu├ş vb. IV] ÔÇô Bici + suf. -ui.
BICIU├ŹRE, biciuiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) biciui ╚Öi rezultatul ei; biciuial─â. ÔÇô V. biciui.
BICIU├Ź, biciuiesc ╚Öi b├şciui, vb. IV. Tranz. 1. A bate (pe cineva) cu. biciul, a da (cuiva) bice. Li se moaie [boilor] genunchii. Cum po╚Ťi s─â-i mai biciui? STANCU, D. 194. ÔÖŽ A lovi (f─âr─â voie), produc├«nd usturime. ├«n fuga nebun─â ierburile ├«l biciuiau ╚Öi i se ├«ncol─âceau ca ╚Öerpii de picioare. G├ÄRLEANU, L. 32. ÔŚŐ Fig. Se ├«ndoiau ca ni╚Öte arcuri ╚Öi biciuiau v─âzduhul s─ârmanele crengi negre ale fagilor uzi de ploaie. DUMITRIU, N. 187. Solda╚Ťii se str├«nser─â mai bine ├«n mantale, biciui╚Ťi de-un v├«nt... care le ├«nv─âluia picioarele. CAMILAR, N. II 256. 2. Fig. A face (pe cineva) s─â sufere, a chinui (moralice╚Öte). R├«de... de farsa pe care mi-o joac─â... De felul ├«n care m─â biciuie p├«n─â la s├«nge cu frica ╚Öi cu dezn─âdejdea. DUMITRIU, B. F. 151. Biciuit─â ├«ntr-una cu limba de bunica, mama... a urcat dealul. STANCU, D. 16. 3. Fig. A satiriza f─âr─â cru╚Ťare. ├«n aceste comedii, Cara- giale biciuie╚Öte o concep╚Ťie. IBR─éILEANU, SP. CR. 228. Donici biciuia viciurile prin fabulele sale. NEGRUZZI, S. I 334. ÔŚŐ Refl. pas. Haide╚Ťi... la teatru rom├«nesc, Unde relele din fire Necru╚Ťat se biciuiesc. ALECSANDRI, T. I 150. ÔÇô Variant─â: (regional) zbiciu├ş (TEODORESCU, P. P. 151) vb. IV.
BICIU├ŹRE, biciuiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a biciui ╚Öi rezultatul ei. N─âstase ├«nf─â╚Öur─â caii ├«n dou─â biciuiri ╚Öi tr─âsura ├«ncepu a fugi spre r─âs─ârit, c─âtr─â Moldova. SADOVEANU, O.III 75. ÔŚŐ Fig. ╚śi carnea le-au aruncat P─âs─ârilor cerului... Biciuirii ploilor, Zloatelor, noroaielor. BENIUC, V. 163. ├Änaintau cu anevoie ├«mpotriva biciuirilor v├«ntului. SADOVEANU, F. J. 431. Marea tace odihnit─â De biciuirile furtunii. MACEDONSKI, O. I 153.
ZBICIU├Ź vb. IV v. biciui.
BICIU├Ź, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) lovi cu biciul. ÔÖŽ Tranz. (Adesea fig.) A lovi cu ceva sub╚Ťire ca biciul, produc├ónd usturime. Ierburile ├«l biciuiau (G├ÄRLEANU). 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza f─âr─â cru╚Ťare. [Prez. ind. ╚Öi b├şciui. ÔÇô Var.: (reg.) zbiciu├ş vb. IV] ÔÇô Din bici.
BICIU├ŹRE, biciuiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) biciui.
ZBICIU├Ź vb. IV. v. biciui.
biciu├ş (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. biciui├ę╚Öte / b├şciuie, imperf. 3 sg. biciui├í; conj. prez. 3 s─â biciui├ísc─â / s─â b├şciuie
biciu├şre s. f., g.-d. art. biciu├şrii; pl. biciu├şri
biciu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. biciui├ęsc, imperf. 3 sg. biciui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. biciui├ísc─â
biciu├şre s. f., g.-d. art. biciu├şrii; pl. biciu├şri
BICIU├Ź vb. 1. a ╚Öfichiui, (reg.) a sf├órc├ói, a zbiciui, a zbiciula, (├«nv.) a smicura. (~ caii.) 2. v. flagela.
BICIU├Ź vb. v. ridiculiza, satiriza.
BICIU├ŹRE s. 1. ╚Öfichiuire, ╚Öfichiuitur─â, (rar) biciuial─â. (~ cailor.) 2. v. flagelare.
BICIU├ŹRE s. v. ridiculizare, satir─â, satirizare.
A BICIU├Ź ~i├ęsc tranz. 1) A lovi cu biciul. 2) A da lovituri ca de bici, produc├ónd usturime. 3) fig. A supune unei critici aspre; a flagela. /Din bici
A SE BICIU├Ź m─â ~i├ęsc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri cu biciul (unul cu altul). /Din bici
biciu├Č v. 1. a da lovituri de biciu, a bate cu biciul; 2. fig. a mustra cu asprime.
bic─şu─ş├ęsc v. tr. (d. bic─ş; rus. bi─Źev├íti) Bat cu bic─şu. Fig. Pedepsesc cu o nenorocire. Satirizez, mustru: a-─ş bic─şui pe demagog─ş. ÔÇô ╚śi zb- (Trans.).
BICIUI vb. 1. a șfichiui, (reg.) a sfîrcîi, a zbiciui, a zbiciula, (înv.) a smicura. (~ caii.) 2. a (se) flagela.
biciui vb. v. RIDICULIZA. SATIRIZA.
BICIUIRE s. 1. ╚Öfichiuire, ╚Öfichiuitur─â, (rar) biciuial─â. (~ cailor.) 2. flagelare, flagela╚Ťie. (~ unui fanatic religios.)
biciuire s. v. RIDICULIZARE. SATIR─é. SATIRIZARE.

Biciuire dex online | sinonim

Biciuire definitie

Intrare: biciui
zbiciui 2 1 -i conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb tranzitiv
biciui 2 1 -i conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
zbiciui 1 1 -iesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
biciui 1 1 -iesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: biciuire
biciuire substantiv feminin