biciușór sn vz bicișor

BICIUȘÓR, biciușoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui bici. – Bici + suf. -ușor.

BICIUȘÓR, biciușoare, s. n. Diminutiv al lui bici. – Bici + suf. -ușor.

BICIUȘÓR, biciușoare, s. n. Diminutiv al lui bici. Ne aduce, dar de școală nouă, un drăguț, de biciușor de curele, împletit frumos. CREANGĂ, A. 3. – Variantă: bicișór (ȘEZ. III 244) s. n.

BICIUȘÓR, biciușoare, s. n. Diminutiv al lui bici. [Var.: bicișor s. n.]

biciușór (rar) s. n., pl. biciușoáre

biciușór s. n., pl. biciușoáre