bicisnic definitie

24 definiții pentru bicisnic

becísnic, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. II, 450 / V: -ces-, -ceșn-, bic-, bicișn~, -izn~ / E: vsl беcтинкъ] 1-2 smf, a (Om) necinstit. 3-4 smf, a (Om) ticălos. 5-6 smf, a (Om) vrednic de compătimire. 7-8 smf, a (Om) lipsit de personalitate, de inteligență și de energie Si: ticăit2. 9-10 smf, a (Om) debil. 11 a (Reg, d. plante și animale, îf beceșnic) Care a suferit de multe boli.
bicísnic, ~ă smf, a, av, vz becisnic
BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicísnic, -ă adj., s. m. și f.] – Din sl. bečistĭnikŭ.
BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.
BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicísnic, -ă adj., s. m. și f.] – Din sl. bečistĩnikŭ.
BICÍSNIC, -Ă, adj., s. m. și f. v. becisnic.
BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -e, adj. 1. Slăbănog, neputincios. Din acești trei zmei... cel mai mare... era și cel mai becisnic. SBIERA, P. 102. 2. Nepriceput, incapabil. (Substantivat) Rîdeau ca de un becisnic ce nu știe două paie a-ncurca. SEVASTOS, N. 58. 3. Nemernic, ticălos, netrebnic, necinstit, păcătos, prăpădit. Ai gîndit să-ți prăpădești fata... femeie becisnică ce ești? RETEGANUL, P. IV 5. – Variante: bicísnic,-ă (HOGAȘ, M. N. 219), bicíznic, -ă. (CREANGĂ, P. 141) adj.
BICÍSNIC, -Ă adj. v. becisnic.
BICÍZNIC, -Ă adj. v. becisnic.
BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -e, adj., s. m. și f. 1. Slăbănog, neputincios. ♦ Nepriceput, incapabil. 2. Nemernic, ticălos. [Var.: bicísnic, -ă adj.] – Slav (v. sl. bečistĩnikŭ).
BICÍSNIC, -Ă, adj. v. becisnic.
becísnic / bicísnic (înv.) adj. m., s. m., pl. becísnici / bicísnici; adj. f., s. f. becísnică / bicísnică, pl. becísnice / bicísnice
bicísnic v. becísnic
becísnic adj. m., s. m., pl. becísnici; f. sg. becísnică, pl. becísnice
BECÍSNIC adj. v. bolnăvicios.
BECÍSNIC adj., s. v. abject, incapabil, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, necapabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, neputincios, netrebnic, prăpădit, slăbănog, ticălos.
Becisnic ≠ viguros, vânjos, vânos, voinic, zdravăn
becísnic (becísnică), adj.1. Necinstit, nelegiuit, infam. – 2. Lamentabil, detestabil. – 3. Slăbănog, neputincios. Sl. bečĭstĭnŭ „necinstit”, bečĭstĭnĭkŭ „nemilos” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 21; Skok, Slavia, VI (1929), 786), cf. bg. bezčesten. Cf. cinste. Der. becisnicește, adv. (mizerabil); becisnici, vb. înv. (a decădea, a se pierde); becisnicie, s. f. (ticăloșie, josnicie).
BECÍSNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre persoane) 1) Care este lipsit de putere fizică; fără vigoare; neputincios; slăbănog. 2) Care este lipsit de individualitate și de inteligență; cu capacități intelectuale reduse. /<sl. bețistiniku
becisnic a. care nu-i bun de nimica: 1. nevoiaș, slăbănog; 2. păcătos, mișel. [Slav. BEČĬSTĬNIKŬ, fără cinste].
becísnic, -ă adj. (vsl. bečistĭnikŭ, d. bezŭ, fără și čĭstĭ, cinste). Slab, fără energie saŭ fără putere trupească orĭ și sufletească. În est bi-.
bicísnic- v. becisnic-.
becisnic adj., s. v. ABJECT. INCAPABIL. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NECAPABIL. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPUTINCIOS. NETREBNIC. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG. TICĂLOS.
becísnic, -ă, becisnici, -e, (beciznic), adj. – Necinstit, nelegiuit: „Cu omuțu’ care-i lotru, / Trăi-ai și-n verde codru; / Da’ cu care-i becizníc, / Da’-i muri și-n biușâg” (Bilțiu, 2006: 93). – Din sl. bečistíníkú „nemilos” < bezǔ „fără” și čǐstǐ „cinste” (Miklosich, cf. DER; DLRM, DEX, Scriban); din vsl. bezŭčistĭnikŭ, slavon. be(zŭ)čistĭnikŭ (DELR).

bicisnic dex

Intrare: becisnic (s.m.)
becisnic 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin
biciznic 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin
bicisnic 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin
Intrare: becisnic (adj.)
becisnic 1 adj. adjectiv
biciznic 1 adj. adjectiv
bicisnic 1 adj. adjectiv