Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru bici

bici sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 319/15 / V: (reg) sb-, zb-, sgi- / Pl: bice, (rar) ~uri / E: vsl đ▒đŞĐç] 1 Obiect alc─âtuit dintr-o curea sau o ├«mpletitur─â de curele ori de c├ónep─â, legat─â de un b─â╚Ť, cu care se lovesc sau se ├«ndeamn─â vitele Cf ar╚Ö─â, biciu╚Öc─â, camgie, corbaci,fri╚Öc─â, g─ârbaci, harapnic, iu╚Öc─â, str─âmurare. 2 Lovitur─â dat─â cu biciul (1). 3 (Mol; ├«nv; ├«e) A porni (a purcede) ├«n ~ A porni imediat. 4 (Mol; ├«nv; ├«ae) A porni ├«n goan─â. 5 Flagel. 6 (Pex; ├«la; d. oameni) -ul lui Dumnezeu R─âu. 7 (Pfm; im; ├«e) A face din c─âcat (sau rahat) ~ Exprim─â imposibilitatea de a face din nimic un lucru de calitate.
B├ŹCI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect alc─âtuit dintr-o curea sau o ├«mpletitur─â de curele, mai rar de c├ónep─â, legat─â de un b─â╚Ť, cu care se lovesc sau se ├«ndeamn─â animalele la mers. ÔÖŽ Lovitur─â dat─â cu obiectul descris mai sus. ÔÇô Din sl. bi─Źi.
B├ŹCI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect alc─âtuit dintr-o curea sau o ├«mpletitur─â de curele, mai rar de c├ónep─â, legat─â de un b─â╚Ť, cu care se lovesc sau se ├«ndeamn─â animalele s─â mearg─â. ÔÖŽ Lovitur─â dat─â cu obiectul descris mai sus. [Var.: (reg.) zbici s. n.] ÔÇô Din sl. bi─Źi.
BICI, bice, s. n. 1. Obiect cu care se dau lovituri (de obicei vitelor), alc─âtuit dintr-un b─â╚Ť de care e legat─â o curea de piele sau o ├«mpletitur─â de curele de piele sau (mai rar) de c├«nep─â. Fripse spinarea dobitocului cu plesnitura biciului. PAS, L. I 15. Veac dup─â veac v├«sleau sub negre fulgere de bice Neferici╚Ťii lumii, sclavii din galere. BOUREANU, S. P. 7. Se clatin─â, lung ╚Ťip─â sub povar─â C─âru╚Ťele pe drumul alb de ╚Ťar─â; Pocnind din bice, h─âulesc fl─âc─âii. IOSIF, V. 71. Nu mai sta din pocnit cu biciul. CREANG─é, P. 112. ÔŚŐ Fig. ├«nchidea ochii r─âni╚Ťi de biciul viscolului. DUMITRIU, N. 218. 2. (Adesea la pl.) Lovitur─â de bici. Surugiul... d─âdu fugarilor c├«teva bice. SADOVEANU, M. 182. Mo╚Ö Nichifor... d─â bici iepelor. CREANG─é, P. 117. Pe urm─â, cu toate opintirile, bicele, strig─âtele, am ├«nceput a merge. NEGRUZZI╚ś.I 307. 3. Fig. Cruzime, r─âutate, asprime, (mijloc de) asuprire. Iobagi ╚Öi claca╚Ťi, maghiari ╚Öi rom├«ni ÔÇô Dar acela╚Öi bici ╚Öi aceia╚Öi st─âp├«ni. TULBURE, V. R. 37. ÔÖŽ Flagel, plag─â, urgie. ├Äntr-o zi a c─âzut bici de foc pe c─âminul nostru. DELAVRANCEA, S. 19. 4. Fig. Satir─â ustur─âtoare. Tiranu-ncremene╚Öte sub biciul lui de foc. MACEDONSKI,O. I 110. ÔÇô Pl. ╚Öi: (rar) biciuri (BENIUC, V. 17). ÔÇô Variant─â: (regional) zbici (TEODORESCU, P. P. 152) s. n.
ZBICI1 s. n. v. bici.
B├ŹCI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect cu care se ├«ndeamn─â la mers animalele, alc─âtuit dintr-o curea sau o ├«mpletitur─â de curele, mai rar de c├ónep─â, legat─â de un b─â╚Ť. ÔÖŽ Lovitur─â de bici. [Var.: (reg.) zbici s. n.] ÔÇô Slav (v. sl. bi─Źi).
ZBICI1 s. n. v. bici.
bici s. n., pl. b├şce
bici s. n., pl. b├şce
BIC s. v. taur.
BICI s. biciușcă, (reg.) năpârcă, (Mold.) puhă, (Ban. și Transilv.) zbici. (O lovitură de ~.)
bic (-ci), s. m. ÔÇô (Olt.) Taur. Bg. bik, sb. bik, cf. slov., rus. byk, pol. byk (Cihac). Cf. beci.
b├şci (b├şce), s. n. ÔÇô 1. Obiect din ├«mpletitur─â de curele cu care se lovesc sau ├«ndeamn─â animalele s─â mearg─â. ÔÇô 2. Lovitur─â dat─â cu acest obiect. Sl. bi─Ź─ş de la biti ÔÇ×a loviÔÇŁ (Miklosich, Lexicon, 22; Slaw. Elem., 14; Cihac; Berneker 56); cf. bg. bi─Ź┼ş, sb., cr., ceh., rus. bi─Ź, pol. bicz. Cf. ╚Öi b─â╚Ť. Der. biciui, vb. (a bate cu biciul); biciuial─â, s. f. (b─âtaie cu biciul, flagelare); biciuitor, adj. (care biciuie╚Öte); biciu╚Öc─â, s. f. (bici). Din rom. provine s─âs. bitsch. Ngr. ╬▓╬»¤ä¤â╬▒ ╚Öi alb. bisk se trag direct din sl. (cf. G. Meyer, 34).
BICI b├şce n. 1) Obiect const├ónd dintr-o curea sau dintr-o ├«mpletitur─â de curele, legat─â de un b─â╚Ť, cu care se ├«ndeamn─â vitele la mers. 2) Lovitur─â dat─â cu un astfel de obiect. 3) fig. ├Änt├ómplare nefast─â, care aduce mari pierderi ╚Öi suferin╚Ťe; nenorocire. [Monosilabic] /<sl. bi╚Ťi
biciu n. 1. sfoar─â ├«mpletit─â din c├ónep─â sau curele legate de un b─â╚Ť, spre a lovi ╚Öi ├«mboldi animalele; 2. fig. mare nenorocire, b─âtaie sau pedeaps─â divin─â: r─âsboiul este biciu groaznic, c─âci moartea ÔÇÖl iube╚Öte GR. AL.; biciul lui D-zeu, supranumele lui Atila. [Slav. BI─î─Č].
bic─ş n., pl. e (vsl. bg. rus. bi─Ź─ş). Varg─â de care e legat─â o f─â╚Öie de pele de b─âtut vitele. Fig. Pacoste, flagel, calamitate: Attila a fost bic─şul lui Dumneze┼ş. ÔÇô ├Än Mold. Trans. rar ╚Öi zbic─ş. V. harapnic, pil, puh─â, cnut, naga─şc─â, g├«rbac─ş.
t├íur m. (lat. taurus, d. vgr. ta├╗ros; it. sp. toro, pv. taur, vfr. tor [nfr. taureau], pv. touro). Bo┼ş ├«ntreg, bo┼ş nejug─ânit (bos taurus). Fig. Om zdrav─ân. Un semn al zodiaculu─ş (April). ÔÇô ├Än vest ╚Öi t├íure, vech─ş t├íore. ├Än est buha─ş, ├«n Olt. Ban. bic.
zbic─ş, V. bic─ş.
bic s. v. TAUR.
BICI s. biciușcă, (reg.) năpîrcă, (Mold.) puhă, (Ban. și Transilv.) zbici. (O lovitură de ~.)
bici, instrument de percu╚Ťie autofon, format din dou─â pl─âci de lemn suprapuse, fiecare cu o lungime de 45 cm, legate ├«ntre ele cu o balama. Pe cele dou─â pl─âci sunt fixate c├óte o curea de piele, ├«n care se introduc degetele. Izbite una de alta, pl─âcile produc un zgomot sec, asem─ân─âtor cu pocnetul b. (de unde ╚Öi denumirea instr.). Echiv. it.: frusta; engl. slap stick; fr. fouet; germ. Peitschenknall.
a face rahatul bici / din rahat bici expr. (vulg.) a ob╚Ťine o performan╚Ť─â notabil─â ├«ntr-un domeniu de activitate, cu resurse modeste, ├«n ├«mprejur─âri defavorabile.
a-i da bice / muci expr. a lua vitez─â, a gr─âbi pasul; a accelera desf─â╚Öurarea unei ac╚Ťiuni.
bici, bice s. n. (de╚Ť.) infractor aflat la prima condamnare.

Bici dex online | sinonim

Bici definitie

Intrare: bici
zbici 3 s.n. substantiv neutru
bici 2 pl. -uri substantiv neutru
bici 1 pl. -e substantiv neutru
Intrare: bic (taur; -i)
bic taur; -i